Stau ghemuită în patul meu plângând, la ora 4 dimineața. De ce a spus asta? Ugh, asta nu e corect. Viața nu e corecta...
Un mic zgomot se auzise din spre usa, dandu-mi seama ca cineva a intrat. M-am facut mai mica in patul meu, sperand sa nu fie tata. Cand am vazut ca se aseaza in pat si vine spre mine, am scos un tipat care abia s-a auzit, deoarece o mana rece a fost asezata peste buzele mele.
-Shhh, eu sunt.Daca nu taci o sa ne auda tatal tau. Aud vocea lui Dylan , si il vad cum zambeste usor in lumina slaba din camera mea, data doar de luna.
-Hei, nu plange, o sa fie ok. Hai, vino aici. ma ia inbrate si ma intinde pe spate, el venind peste mine. Incepe sa se rostogoleasca in tot patul , cu mine in brate, pana cand cade din pat cu mine peste el.
-Scuze, scuze, scuze, scu...
Isi zdobeste buzuele de ale mele si pot simti cum o lacrima curge de pe fata mea, pe a lui. Ma retrag din sarut si sterg lacrima mea de pe fata lui. Ma ridic de pe jos , adica nu vreau sa fac ceva gresit si sa... stai, nici nu stiu de ce imi pasa asa mult. E doar un baiat, mai sunt multi alti.
-Ce e?intreaba usor confuz.
-Mm, nimic, stii, probabil t-tata a auzit zgomotu'. Mai bine pleci inainte sa vina aici.
Se ridica si el , plecandu-si privire venind spre mine. Cand ajunge la mine isi ridica privirea putin trist.
-Nu ma vrei aici deloc, nu vrei sa stau pe langa tine, nu? intreaba, privindu-ma in ochii.
Ai ghicit... nu e ca il urasc sau ceva, doar ca.. nu stiu, nu vreau ca tata sa ma urasca si mai mult. Desi cred ca nu poate sa ma urasca mai mult decat deja o face.
-Nu, nu... doar...
-Am inteles. E ok. spune si zambeste trist. Se intoarce pe calcai si porneste spre usa
Eu ma uit rapid la ceasul de pe noptiera mea; 5:02. Cum e posibil sa fi trecut asa de repede timpul?!
Merg dupa el si il prind de brat.
-Vreau sa mergem uneva, oriunde, doar nu vreau sa stau acasa. spun impletindumi degetele cu ale lui.
Ok. Nici eu nu inteleg, adica, nu voiam sa fiu asa... chiar ar trebui sama indepatez de baiatul asta...
-Unde? si parca nu ma voiai aproape.
-Nu am zis asta ..
-Dar ai gandit-o.
-Acum imi spui si ce gandesc. ok, ce ar fi sa ne plimbam putin?
-Uh, ok.
Imi ia mana in a lui si iesim din camera mea, dupa pe usa casei. Dupa putin timp il vad pe Dylan cum intra intr-un magazin.
Cand iese avea 3 tuburi de graffiti. ce o sa fac eu cu asa ceva?
-Umm , si astea pentru ce-s?
-Pentru graffiti.
Nu mai spun nimic. Doar îl urmez până la... ei bine nu stiu unde, dar îl urmez.
