The Lost

Prima aparitie

-Deschide larg ochii. spune doctorul fixandu-mi o lumina orbitoare in ochi.-Cate degete am ridicate?
-Trei.raspund nesigura pentru ca inca vedeam incetosat.
-Patru.. Inca nu vezi bine.
-Stiu,dar ma bucur ca macar pot sa vad ceva.
-E un inceput. De cand ziceai ca nu mai vezi?
-De 5 ani. De la un accident de masina.
-Parintii tai sunt ocupati cu slujba sau pot..
-Parintii mei au murit in accident. il intrerup simtind cum o bucata din sufletul meu se rupe,dar totusi pe o tonalitate rece.
-Vai..imi pare rau...si stai la orfelinat?
-Da,alaturi de sora mea mai mica. Luna viitoare urmeaza sa ma externeze daca imi recapat vederea.
-Esti libera. Te astept maine la 14.
-Mersi. La revedere!

Ies incet din camera si observ prezenta lui Ashley.
-Ce faci? Poti sa vezi mai bine??
-Da..dar putin..tot vad incetosat dar e mai bine..maine la 14 esti ocupata? Intreb stiind ca nu ma pot descurca singura cu sofatul sau mersul..
-Ahmm..asa cred.
-Bun. Hai la orfelinat.

Am pornit incet pe jos spre locuinta unde stam de 5 ani. Mi-a fost asa dor de natura...imi place sa admir norii jucausi,sa privesc verdele crud al plantelor..sa vad ce nu mai vazusem de mult...cu alte cuvinte,mi-e dor sa fiu eu. Pe langa asta,abea astept sa implinesc 18 ani si sa ma duc acasa.. N.am mai vazut casa parinteasca de la accident ..nici eu nici Ashley. Deci chiar sper sa mearga tratamentul.

Hmm...daca stau sa ma gandesc nici orfelinatul nu l-am vazut prea bine.. Nici pe prietenii de acolo..

Intru neincrezatoare in orfelinat ,ajutata de sor-mea normal ca altfel imi rupeam gatu demult :)). Holurile sunt lungi si intunecate...dau mai bine a o pestera.. Ici colo o lumina care oricum e arsa si licareste taindu-ti privirea. Usile sunt insirate probabil la intamplare,pentru ca nici una nu era pusa in ordine. Camera in care stateam eu era nr 13 din cate am inteles. Dar n-o puteam gasi cu privirea din cauza incurcaturii intre numere.

Mergeam urmata de sora mea,care la un momentdat s-a oprit,a luat o curba si a intrat pe prima usa pe partea dreapta. Am intrat neincrezatoare in camera pentru ca era prima oara cand o vedeam,si m-am gandit ca va fi asemanatoare cu holurile. Dar un singur lucru aveau in comun: intunericul macabru care punea stapanire pe toata camera in timp ce doar o lampa era aprinsa. Fireste ca erau si ferestre..dar de ce erau toate acoperite de jaluzele dense si perdele astfel incat sa nu se mai vada nicio raza a soarelui?

Am trecut peste acest aspect inspectand camera in continuare. Era destul de incapatoare. Dar cand te gandeai ca aici stau 10 persoane nu mai parea asa. 10 paturi erau insirate unul dupa altul. Peretii pareau a fi vopsiti cu un crem deschis. Bleah, urasc culorile deschise. De la accident vad doar negru,m-am obisnuit cu culoarea asta. Langa fiecare pat era un dulapior unde ar trebui sa-ti incapa toate hainele si lucrurile. Pe langa mai erau vreo 4 masute... Sau 5.. Fiecare inconjurate de cateva scaunele.

Am vrut sa deschid fereastra pentru ca aici era un aer foarte inchis dar m-am impiedicat si as fi cazut daca nu ma prindea...cineva.

-Esti bine? intreaba blondul care ma prinsese.
-Mda... Vroiam sa deschid fereastra dar...
-Nu deschide fereastra.ordona pe un ton ferm.
-Da...nu mai stii ce zicea seful Kay? imi aduce aminte Ashley.
-N-am inteles niciodata de ce s-a pus regula asta tampita.. E super aiurea nu va sufocati?! intreb intrigata deschizand fereastra puternic,lasand razele soarelui sa ne mangaie privirea. M-am dus mai departe deschizand si restul ferestrelor.
-Kay opreste-te! striga disperata Ashley in timp ce blondul se uita uimit. Chiar daca in camera asta incap 10 persoane,aici eram doar noi 3. Cea mai buna prietena a mea, Izzy, a parasit orfelinatul luna trecuta si n-am mai vazut-o de atunci. Lafel si restul prietenilor mei. Eu eram cea mai mica din ei,de Ashley care are abea 15 ani nici nu mai zic..
-Ce are!? Ce e asa important la ferestrele astea!? tip nervoasa dar si intra seful peste noi in camera auzind tipetele.
-Kay! Ce ti-am zis eu de ferestre!? intreaba super-nervos dar eu nu raspund,continuand sa ma uit suparata la el ca un copil caruia i se fura dulciurile. -Tu vii cu mine,spune apucandu-ma brutal de brat. Stau cu ochii pe voi,le spune blondului si lui Ashley care priveau uimiti, aruncandu-le o privire ucigasa.