Jurnalul unei adolescente îndrăgostite #1

Mi-e dor

Am realizat că dacă îmi doresc ceva pot obține. Mereu.
Îți văd zâmbetul care nu e ca mai demult. E aproape stins. Nu înțeleg. Si căldură pe care o emanai a dispărut. Copil prostuț, ce ai? Mă îngrijorează starea lui căci o determina și pe a mea cumva. M-aş duce să te îmbrățișez și să-ți cuprind chipul în palmele mele reci dar nu pot. Mă simt legată de scaunul vișiniu. Un sunet distorsionat sparge liniștea sălii. Apuci telefonul, il privești și îl lași să cadă pe podeaua cărămizie. Îți lasă-i capul în jos, sprijinit de mâinile acelea puternice în care m-aş simți în siguranță. Ești un amalgam de note muzicale grave, care își croiesc drumul pentru a crea o melodie. Ești zâmbetul meu, fraiere. Mă topește privirea ta, caldura ta. Tot. Aș vrea să știi dar ar fi un dezastru. Niciodată nu o să fie ca la început....