Cât de...

16 4 1
                                    

Au trecut minute, săptămâni poate și luni întregi de când nu m-am gândit la tine. M-am vindecat cu propriul medicament și am învățat să mă iubesc mai mult. Am inundat ochii aceștia prea mult. În viață trebuie să uităm de momentele triste și să admiram dincolo de linia orizontului.
Îmbrățișarea soarelui torid cu întunericul și misterul lunii ne arată că noi oamenii suntem inferior pentru a judeca creațiile lumii. Aici intra și oamenii. Iubim, trăim, murim. Din păcate plângem prea mult.
Ai plecat cu scopul de a nu te întoarce, iubire. Nu o să mă întorc în trecut. Mi-ai fost și pansament peste rănile timpul dar si otravă dulce care îmi lua fiecare picătură de viață.
Acum dacă ai plecat, sper să îți fie mai bine ca mie dar să nu uiți că te-am lăsat să zbori liniștiți fără să ai încă o grija pe cap. Să ne revedem cu bine. Ai grija de tine, suflet frumos.

Jurnalul unei adolescente îndrăgostite #1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum