One Direction Imagines

Soulmates-Louis

     Acest imagine nu a fost o cerere, însă mi-a plăcut mult ideea și am vrut să o scriu. Sunt destul de mândră de ce a ieșit și sper să vă placă la fel de mult ca și mie. Lectură plăcută.

N/A: 

     Am plasat acțiunea într-o lume utopică, astfel încât oamenii aveau suflete pereche. Aceștia simțeau căldură când erau în preajma sufletelor pereche și reușeau să experimenteze fiecare sentiment al celuilalt. 

     Spre exemplu, dacă unui om îi era frig, era emoționat sau întristat, exact același lucru îl simțea și sufletul său pereche- asta până se întâlneau. 

     Louis nu se simțea bine. Fulgerele care sfâșiau cerul luminau, pe moment, camera sa întunecată. Durerea din piept îl țintuia în pat și dacă n-ar fi fost acestea binecunoscutele simptome, ar fi considerat căldura care îi invadase trupul o febră periculoasă. Sfâșiat de durere, acesta încercă să se ridice cu ajutorul brațelor. A căzut din nou pe cearceaful de satin și în acele momente nu se putea gândi decât la sufletul lui pereche.

     Ea era motivul pentru care experimenta aceste stări și se afla în pericol. Focul pe care îl simțea trecând prin vene nu putea decât să indice faptul că fata era foarte aproape de el. Șatenul oftă, privind pe fereastră- imagine mare cât ecranul unui cinematograf. Se gândi la faptul că iubita lui, pe care nu a cunoscut-o niciodată, era undeva afară și el abia se putea mișca. Dintr-o dată, simți cum aerul îi părăsește plămânii și încercă să-și revină, însă fără succes. Se ridică brusc și, ținându-se de pereții camerei, traversă cât de repede putu apartamentul, în speranța să găsească un telefon.

     —La naiba!strigă acesta cu neputință.

     Sufletul său pereche se sufoca chiar atunci și el voia să cheme ambulanța. Unde să vină? Singurătatea îi luase mințile. Era singurul dintre prietenii lui care hotărâse să nu se implice emoțional în nicio relație până nu o va găsi pe aleasa lui. Mereu când a simțit-o aproape a fugit în căutarea ei- însă nu a avut niciodată parte de noroc. Își încălță adidașii și ieși afară. Ploaia diluviană nu reușea nicicum să-i ușureze durerea- părea că cineva i-a pus în piept un metal care îl trăgea în jos cu fiecare pas. Căldura nu încetă să apară și deși îl amețea total, era fericit știind că are șansa să o întâlnească. Ținându-se de clădire, acesta înaintă cu pași mărunți, simțind cum presiunea se accentua în mod dramatic.

     După câteva minute, observă în fața unui club de noapte un grup de bărbați ce păreau că se luptau cu o fată. Louis simți cum inima-i străpungea pieptul; dacă aceea era iubita lui?! Fără vreun strop de luciditate, pătrunse imediat în mijlocul necunoscuților, agitând din mâini, ca să ajungă mai aproape de ea. De-ndată ce ea a fost eliberată, bărbatul avu impresia că pământul îi fuge de sub picioare. Nici vorbă de sufocare- ci doar o liniște binemeritată. Cât despre foc, el se intensifică atât de tare încât își simți tălpile arzând.

     Tânăra îl privea cu aceeași expresie ușurată, însă când tocmai îndrăznea să zâmbească, Louis a observat că ochii îi capătă proporții uriașe și gura i se destinde într-un urlet asurzitor. În acel moment, bărbatul simți cum ceva îi străpunge partea dreaptă a abdomenului și singurul lucru pe care l-a putut distinge era zgomotul pașilor grăbiți ai atacatorilor.

     Deodată, ivită de nicăieri, o perdea neagră căzu peste lumina slabă a serii.

*

     Louis își deschise încet ochii, simțindu-și genele parcă lipite de obraji. Privi dezorientat tavanul alb și interiorul camerei rece și aseptic. Își duse panicat o mână pe piept și se îngrozi când observă că sufletul său pereche nu dădea niciun semn. Întorcând capul spre ușă, văzu pe scaunul de lângă pat ceea ce credea că e o zămislire a minții. Acolo, în carne și oase, stătea cu un zâmbet larg, iubita lui. Nu avea nevoie de nicio garanție- era exact cum și-a imaginat-o el din totdeauna și ceva dinăuntrul său îi spunea acest lucru. Privirea ta caldă îl făcea să se cutremure pe interior și fuse la un pas de leșin când te auzi vorbind:

     —Ești bine? Ai trecut prin atât de multe, doar pentru mine.

     Îți privi tăcut mâna care îi mângâia încet creștetul capului. Atunci a știut că era cel mai frumos sentiment experimentat până atunci.

     —Tu ești, șopti acesta, neputând să-și ia privirea albastră de la tine.

     —Eu sunt, iubitul meu, îl asiguri tu, strângându-i mâna într-a ta. M-ai salvat.

     —Nu, tu m-ai salvat pe mine. Ce făceai într-un loc atât de periculos? De fapt.. Cum te cheamă?

     Dacă orice primă conversație este în mod normal una penibilă, voi vă simțeați în largul vostru- doar v-ați căutat unul pe altul de atât de mult timp.

     -Y/N. Am ajuns acolo pentru că de fiecare dată când mă aflam în acea zonă, mă simțeam inundată de prezența ta, de acea căldură, îi explici, atingându-ți locul în care inima îți bătea atât de tare. În seara aceasta am vrut să cercetez mai mult locul, însă acei bărbați m-au atacat și au încercat să mă răpească. Mulțumită ție, sunt în siguranță. Dar nenorociții ăia te-au înjunghiat înainte să plece.

     Louis îți privi hainele ude- cu siguranță nu mințeai când ai povestit prin ce ai trecut. Văzându-l că tușește, i-ai oferit un pahar cu apă. Totul părea atât de natural- de parcă vă cunoșteați încă din copilărie.

     —Eu sunt Louis, cel care a experimentat odată cu tine toate simțirile tale- de la extaz la teamă. Și tu probabil mi-ai simțit fiecare emoție de până acum.

     —A fost foarte greu să te înțeleg câteodată. Treceai de la o stare la alta, îi spui, abia abținându-te să nu-i săruți obrajii. Întreaga ta existență ți-ai imaginat sufletul pereche ca fiind minunat, însă el întrecea orice așteptare.

     —Crede-mă, iubito, și tu ai fost la fel de greu de înțeles ca și mine. Apropo, Y/N, știu de la părinții mei că doar atunci când îți săruți sufletul pereche nu mai simți căldura aceea în piept când ești aproape de el. Eu m-am trezit normal, ca și cum nu aș fi avut-o niciodată. Ai făcut tu ceva în legătură cu asta?

     Ochii lui capătă un licăr de amuzament și colțurile gurii i se curbează într-un zâmbet. Văzându-ți roșeața din obraji, acesta se mărește considerabil. Îți ia mâna în a lui, gândindu-se cât de perfecte sunt una pentru alta, după care o sărută afectuos.

     —A meritat să ajung în spital dacă asta înseamnă că te-am găsit în sfârșit, îți zise, bucuros că sentimentele voastre sunt reciproce, chiar și după ce v-ați întâlnit.