Tocilara

Trecutul se întoarce

Am fost chemată la director. Niciodată nu mi s-a întâmplat aşa ceva! Şi prin niciodată, spun niciodată,never, nunca! Am fost mereu exemplul de ,,aşa da'' al şcolii. Oare ce?Ce s-a întâmplat? Decid să intru după ce am stat vreo cinci minute în fața uşii. Deschid uşa încet şi fac un pas mic înainte, apoi privesc înăuntru. Directorul e acolo cu doamna dirigintă şi o femeie misterioasă. Acea femeie pare tânără, nu pare trecută de 40 de ani, dar se vede că se respectă. În fine, nu pot vedea prea multe deoarece stă cu spatele. Poartă o rochie neagră, strânsă şi un sacou verde, alături de nişte pantofi stiletto negri şi nişte ochelari de soare. Asta cine-i? Nu ştiu, conştință! Ei bine, ce ar fi să afli?
-Bună ziua!zic aproape şoptit, apoi realizez că doar eu am auzit, aşa că am spun încă odată, de data asta mai tare.
-Bună, dragă, aşează-te, te rog!
-Am dat de bucluc?
-Nu, nu!spune directorul râzând.
Ce i se pare aşa amuzant?Observ că femeia de lângă mine se întoarce tot mai mult, de parcă se ascunde.
-În primul rând vreau să fii foarte liniştită!
-Domnule, nu mă speriați!
-Nu, nu! Noi plecăm şi te vom lăsa singură cu ma...... cu Marissa, doamna Marissa!
Marissa, cel mai urât nume. Numele ființei care mi-a dat viață, ca mai apoi să mă părăsească. Toți îmi spuneau că va trece, dar au trecut aproape 14 ani de atunci, iar ura mea creşte în fiecare zi! Ce aş face dacă ne-am întâlni? I-aş spune, printre lacrimi şi suspine, tot ceea ce simt! Un amestec între ură, scârbă şi dezgust! Şi un gram de iubire, de dor. Dar atât!
-Cine sunteți?zic întorcându-mă către acea doamnă
-Eu sunt..... Aby..... eu...
Vocea asta, e atât de cunoscută, atât de familiară! În momentul în care s-a întors spre mine şi şi-a dat ochelarii jos, totul a fost clar! Femeia din fața mea era tot ce puteam urî, în adevăratul sens al cuvântului. Femeia din fața mea era......
-Mama?!?spun, iar lacrimile îmi inundă obrajii
-Draga mea! Dă-mi o îmbrățişare, te rog!
-Nu! Nu îmi poți face asta! Te urăsc, înțelegi? Te urăsc! Eşti cea mai rea persoană de pe planetă, din galaxie, din univers!
-Abygail, nu poți spune asta, sunt mama ta!
-Mamă? Aşa se numeşte persoana care te naşte şi te părăseşte? Pentru care luxul e mai important decât proprii copiii? Aşa? Nu, mama e cea care e alături de tine, iar tu nu te încadrezi!
-Ştii de ce am plecat!
-Ştiu! Eram la masă. Mâncam felul nostru preferat:peşte la cuptor! Ai distrus până şi asta! Te-ai ridicat şi ai spus că nu mai poți, că vrei o viață mai bună, singură! Ți-ai luat bagajul şi ai plecat, fără să te uiți în urmă. Te-am strigat zile, săptămâni, luni! Şi acum vii şi îmi spui că vrei să fii mama mea? Nu e aşa uşor! Mi-ai distrus tatăl, fratele, familia! Mi-ai distrus sufletul! Dar a meritat, nu? Pentru că acum eşti o doamnă!
-Acum mă poți asculta?
-Nu!
-Ce s-a întâmplat cu tatăl tău?
-A dispărut! După ce tu ai plecat, el a băut. Ani la rând! A trebuit să fug, iar el a dispărut! Mi-ai lipsit! Mi-a lipsit o mamă!
-Dar acum sunt aici!
-La ce bun? Sunt majoră! Pe cont propriu! Matură!
-Dar ai nevoie de o mamă!
-Eu nu am mamă! Nu am avut, nu am şi nici nu voi avea! Voi face acelaş lucru ca şi tine, te voi respinge!
-Te iubesc!
-Dacă asta e iubire, eu sunt Marrie Currie!
-Îmi place când eşti sarcastică!spune şi se apropie de mine. Simți asta? Simți acelaş lucru ca şi mine?
-Ce? Scârbă? Ură? Da, simt, din plin!
-Nu spune asta! Mă doare!
-De ce mi-ar păsa? Ție ți-a păsat? Mai bine fă ce ai făcut şi până acum, dispari din viața mea!
Zic şi mă apropii de uşă, dar apoi mă întorc către femeia care plânge în mijlocul camerei.
-Şi să nu îl cauți pe Tom, altfel îți jur că nu ştiu ce fac!
Trântesc uşa şi alerg pe hol. Mă lovesc de un piept musculos, pe care îl recunosc imediat şi de care mă lipesc începând să plâng şi mai tare!
-Aby, ai pățit ceva?
-Nu, Edward, mă plictiseam şi am zis să plâng în hohote.
-Ce ai pățit? Te doare ceva?spune şi mă aşează pe o băncuță.
-Da, sufletul! Un monstru care îşi spune ''mamă'' mi l-a sfâşiat.
-Hai acasă!
-Danny nu e acasă!
-Atunci mergem la mine!
***********************************************
Bolidul de lux se opreşte în fața unei vile imense. Am reuşit să mă opresc din plâns şi acum intrăm în casă. Cred că arăt groaznic, cu machiajul întins pe toată fața, mai ceva ca bau-bau şi ochii roşii şi umflați.
-Doamne! Ce a pățit fata asta?spune o femeie mică de statură, cu vârsta între 50-60 de ani şi părul cărunt, prins în coc.
-Nana, te rog, fă-i un ceai şi adu-i un calmant în camera mea! Aby, urcă sus, al doilea dormitor pe stânga!
-Ok!
Urc scările şi pot doar să mă minunez. Până şi balustrada are modele pe ea! Oameni bogați, foarte bogați.Intru în dormitorul în care a zis Edward şi mă aşez în pat. Câte curve au stat aici? Telefonul îmi vibrează, iar pe ecran apare numele iubitului meu: ,, Eşti bine?'', ,,Da, sunt la un prieten din generală.'', ,,Vin să te iau?'', ,,Nu, e ok!'', ,,Ok, ciau!'', ,,Pa!''
-Eşti gata să guşti cel mai bun ceai?
-Da, Edward!e aşa caraghios cu tava aceea
-Poftim!
-Mulțumesc!
-Hey, îmi poți spune ce s-a întâmplat? Măcar pe scurt?
-Mama a plecat când aveam 4 ani, iar acum s-a întors!
-Mai pe larg?zice râzând
După ce i-am povestit toată viața mea, acesta mi-a spus că mă va lua somnul în curând din cauza calmantului.
-Dormi cu hainele alea?
-Nu am altele!
-Şi fără nu poți dormi?
-În fața ta? Never!
-Atunci îți dau un tricou de al meu!
-Sau......
-Dormi în lenjerie....
-Unde e tricoul?
-Poftim! Un tricou gri, simpu, lung!
-Merci!
-De ce nu te schimbi?
-De ce nu te întorci?
-Aaaaa, da!
După ce s-a întors cu spatele, m-am schimbat, deşi ştiu că a tras cu ochiul.După cum a spus, am adormit extrem de repede, iar când m-am trezit, era seară. Am decid să rămân peste noapte, deci  le-am anunțat pe fete.Ne-am uitat la un film, apoi mi-a prezentat părinții săi. A fost cam jenant, deoarece eram doar în tricou, iar tatăl său îi zâmbea cu subînțeles. După cină am dormit, dar l-am convis să doarmă pe jos, după multe tocmeli şi injurii. Dimineața, când m-am trezit, eram în brațele lui, semn că a urcat în pat, iar ceasul arăta ora 12:08. Trebuia să fiu la liceu de patru ore!
-Edward!
-Ah, ce țipăt!
-Am întârziat!
-Ba nu!
-Cum nu? Nu vezi cât e ceasul? Cât de idiot!
-Dacă m-ai asculta, ai realiza că odioata eşti tu!I-am spus Lindei că azi nu mergem, a anunțat ea profesorii!
-Oh! Nu ştiu cum să-ți mulțumesc!spun  deşi ştiu că tocmai m-a făcut idioată
-Noi doi, singuri, un pat, se leagă?spune rânjind pervers
-În niciun caz! De ce trebuie să strici mereu totul?
-Ei bine, atunci am altceva în gând!spune şi mă prinde sub el, apoi îmi zdrobeşte buzele cu ale sale.
Gustul ăsta îl ador! E gustul iubirii! Când s-a terminat, parcă aşteptam altă porție care nu s-a lăsat aşteptată. Din nou mi-a zdrobit buzele, din nou am ajuns în al nouălea cer, iar apoi, când s-a terminat, din nou am coborât în iad, ca mai apoi să se ridice din pat şi să-mi spună în şoaptă:
-De ce?
De ce? Ce întrebare e asta?La ce se referă? Parcă văzând cât de confuză sunt, îşi drege glasul, iar apoi continuă:
-Eu aflu că e ziua ta, pun suflet în cadoul pe care ți-l cumpăr, a doua zi te văd plângâd, am grijă de tine, iar când te sărut, spune deja țipând, realizez că nu am mai simțit asta? De ce?
-Pentru că eşti îndrăgostit........spun fără să gândesc. Idioată, idioată, idioată!
-Corect! Dar tu ce faci? Tu te pui cu idiotul Mike. De ce, Aby, de ce?
-Pentru că şi eu sunt îndrăgostită!spun, apoi zâmbesc
-De Mike?spune râzând forțat.Haide, Aby,nici măcar tu nu te crezi!
-Cine a zis că sunt îndrăgostită de Mike?spun ca mai apoi să mă ridic şi să îmi lipesc buzele de ale lui. Trebuie să vorbesc cu Mike! Nu e corect pentru el.
-La naiba, pentru asta ai întrerupt tu sărutul?spune, apoi coborâm la masă.
Acum, da! Chiar sunt fericită! Îi voi da o şansă şi nu am nimic pierdut. Doar de câştigat!
Gata şi ăsta! Aveam de gând altceva, dar, m-am gândit că ar mai fi frumos să fie împreună şi am nişte idei minunate! Dar vouă? Vă place?