Mr. CEO- HARRY STYLES #Wattys2016 #Winner

Capitolul 46

Jesica Pov

Intru în casa și îl găsesc pe Harry agitandu-se pe coridor. Îmi închid instinctiv ochii apoi arunc o privire în camera unde era bradul.
Totul era un dezastru.

Pomul era la pământ, globulele erau sparte și împrăștiate peste tot. Mă întorc fulger spre iubitul meu care stătea nemiscat.

- Ce tocmai s-a intamplat aici?
Îl întreb încercând sa-mi mențin un ton calm.
- Daca-ti spun ca au venit extratereștrii și au vrut sa ne fure bradul pentru ca era mult prea frumos, mă crezi?

Zâmbește nevinovat și imi duc mana la frunte, simțind o amețeală puternica.
- Nu. Și nu cred nici ca Ten a încercat sa-l manance sau ceva, deci spuneam adevărul.
Oftează și își lasă capul în jos prinzandu-mi mâinile într-ale lui.
- Iubito, am vrut doar sa pun mai multe ornamente verzi și când am terminat a picat cu totul. Cred ca am pus prea multe, îmi pare rău.

Îl privesc atent dar el își tine capul tot în pământ.
Încep sa rad și tresare încruntat.
- De ce razi? Ar trebui sa fii supărată pe mine.
- Cum sa fiu supărată pe tine? Ești așa dulce, exact ca un copil, nu am cum sa ma supăr pentru așa ceva.

Respira ușurat și apoi mă strânge intr-o îmbrățișare de urs.
- Și acum ce facem, toate ornamentele sunt distruse.
- Mergem să cumpărăm altele, și așa trebuie sa luam și cadouri pentru invitați.

20 minute mai târziu eu și Harry ne aflam la intrarea în mall și ard de nerăbdare sa încep cumpărăturile.

Harry Pov

Îi văd agitația din momentul în care parchez și îmi dau seama ca va fi o seara lungă pentru mine.
Când intram în mall, iadul se dezlănțuie. Jesica mă cară prin toate magazinele cumpărând diferite lucruri pentru fiecare persoana ce urmează sa ne viziteze mâine seara.
O privesc cum zâmbește fiecărei vânzătoare și cum pe unele le îmbrățișează și nu mă abțin sa nu o întreb când mergem spre următorul loc de tortură.

- De ce ești așa prietenoasa cu toată lumea?
- Pentru ca sunt oameni la fel ca noi și pentru ca dacă ei nu au avut posibilitatea sa reușească în viață, tot trebuie tratați cu respect. Uite, ceasuri, trebuie sa îi luam unul lui Louis.

Țipă ultima propoziție dar ignor și o privesc cu mândrie, fata asta e uimitoare.
Îmi doresc ca trecutul meu sa rămână undeva în urma și sa nu-mi ia ce am realizat abia acum ca am.

După doua ore de alergat ca un titirez, reușesc sa o aduc la mașină.
- Cred ca ai cumpărat tot mall-ul.
- Exagerezi!

Îmi spune chicotind și nu pot sa mă abțin. Trag imediat pe drapta și îmi sfărâm buzele de ale ei. Ne desprindem cu greu când rămânem fără aer și mă repun în mișcare pe șosea.
- Pentru ce a fost asta?
- Pentru ca te iubesc.

Când ajungem acasă obosiți ne dam drumul direct în pat fără sa mai fim în stare de altceva.

Jesica Pov

Mă întind leneșă și îl caut pe Harry prin pat, dar e de negasit. Îmi recuperez telefonul de undeva de prin pat și sar panicata. Era ora 12:00 în Ajun și eu nu aveam nimic pregătit.

Sar rapid din pat, dar îmi dau imediat drumul înapoi, amețeala pe care o simt de câteva zile își face iar apariția. Și cred ca asta se datorează anemiei, îmi amintesc când am ajuns la spital ca acea asistenta mi-a spus sa mănânc mai mult. Și tot ea era gata sa facă, cunoștință cu pumnul meu când se dădea la Harry.

Se aud voci din camera de zi și nu reușesc sa deslușesc decât una din ele, pe cea a iubitului meu, cealaltă părea a fi una feminină.

Înaintez ușor pe holul mic și mă opresc în ușă privind scena din fata mea.
Harry era pe podea și îi dădea ornamente lui Loren care aranja bradul cu argintiu și albastru exact cum mi-am dorit.
Vreau sa rămân studiindu-i încă puțin dar sunt data de gol de Ten care latră fericit când mă vede și îi face pe cei doi sa se întoarcă în direcția mea.

- Bună dimineața, iubito! Cum ai dormit?
- Mbine..Spun și mă așez pe canapea în fata lor. Dar cu voi ce se întâmplă?
- Pai am venit aici acum doua ore și l-am găsit pe Harry chinuindu-se cu bradul, așa ca am decis sa-l ajut. E un băiat minunat.

Îmi răspunde Loren și eu o aprob zâmbind. Asemănarea dintre ei pare mai mare acum când îi văd stand unul lângă altul dar nu am timp sa reacționez pentru ca greața revine.
Îmi pun mana la gura și alerg spre baie, vomitand ce am mâncat de doua zile.

Harry vine lângă mine și îmi prinde parul, mangaindu-ma ușor pe spate.
După ce mă spăl pe fata mă întorc înapoi pe canapea unde Loren mă privea atent.
- Jesica, ce ai?
- Cred ca am mâncat ceva stricat, nu poate fi grav.
- Și ca ai leșinat? Și amețelile? Nici astea nu sunt grave?
Tuna Harry de lângă mine. Îi sărut obrazul sa se liniștească dar adevărul e ca nici eu nu sunt liniștită, nu-mi explic de ce mă simt așa prost de la un timp.

Loren oftează și îmi face semn sa o urmez în bucătărie. Îl lăsăm pe Harry sa termine de decorat camera și noi ne apucam de pregătit mă care pentru petrecere, mai erau doar câteva ore.

- Loren, ai observat și tu cât demult semeni cu Harry?

Întrebarea mea pare sa o ia prin surprindere și scăpa cuțitul pe tocător. Se agita puțin dar apoi își reia zâmbetul răspunzându-mi calm.
- Cred ca e mai important sa-mi spui ce se întâmplă cu tine, de ce ai amețeli și de ce tocmai ai vomitat?
- Oh, nu e nimic special, sunt doar anemica. Am mai ajuns la spital din cauza asta.
- Ihm dacă spui tu.

Reztul orelor le petrecem în liniște. Harry intra din când în când și ne fura câte un morcov sau ne întreabă când e gata pestele. Și de fiecare data primește câte o mica amenințare de la Loren ca îl va pedepsi.

Cei doi par a avea o adevărată relație mama-fiu, iar Harry e mai fericit ca niciodată și eu la fel. Simt ca fac parte dintr-o familie, porpia mea familie care mă iubește.
Eu și el, am trecut prin multe de când eram copii, dar acum îmi promit sa îl fac sa zâmbească în fiecare zi. Pentru ca depind de fericirea lui, dacă el eu fericit, și eu sunt fericita.

Când totul e gata și în jumătate de ora urmează sa avem casa plina de oameni, o abandonez pe Loren pe canapea unde se joaca cu Ten și se uita la un film siropos și merg cu Harry sa ne pregătim.

- Iubito, ti-am luat ceva și mi-ar placea dacă o vei purta.

Spune după ce închidem ușa în urma noastră și mă prinde intr-o îmbrățișare.
- Ce este?
Îl întreb curioasa, iar el îmi întinde o cutie de sub pat.
- Ce? Nu puteam sa țin nimic ascuns de tine.

Ochii mi se măresc la conținut și îl sufoc cu un sărut.
- Mulțumesc, e minunata. Ti-am luat și eu ceva.

Caut în dulap și scot cămașa neagra, făcută special pentru el. În partea stângă avea scris cu litere albe micuțe "Styles".
- Îți place, nu prea am avut idei.. tu ai tot ce-ti trebuie.

Spun stânjenită și el mă sărută pe frunte.
- E minunata iubito, dar tu esti cel mai frumos cadou.

Ne îmbrăcăm rapid, iar rochia de la Harry era una dintre cele mai frumoase pe care l-am văzut. Materialul elastic se mula perfect pe corp și lungimea era ideala. Alesese o culoare verde ce te ducea cu gândul imediat la ochii lui.

- Abia aștept sa ti-o dai jos.
Îmi șoptește, muscandu-ma de lobul urechii.
- Va trebui sa aștepți puțin mr Styles, acum avem invitați.

Mârâie și îmi prinde fundul în mâinile lui mari dar scap imediat fugind la Loren.
Harry vine zâmbind strengareste și Loren îl privește cu o sprânceană ridicata, făcându-ma sa roșesc.

Când soneria se aude respir și merg sa deschid. 

Sa incepem!