Capitolul 2 - Happiness comes so slowly.

240 13 2
                                    

- Ne pare rau sa va anuntam, dar au avut un accident teribil. Au fost loviti de un alt autotorism care circula pe celalalt sens.

- Cuuuuum? E o gluma? Nu pot sa cred! am spus eu, izbucnind in plans.

- Sunteti siguri ca sunt aceste persoane? a intrebat Zayn.

- Da. Am gasit cateva acte de identitate in masina. 

- Nu se poate, trebuie sa o sun pe sora mea. am zis eu.

- Ea este deja la spital, cu parintii dvs.

- La ce spital? a intrebat Zayn.

- Sf. Pantelimon, nr. 100 . Sa treceti cu bine peste asta.

- Multumim. Acum, Ash, hai sa mergem la spital.

In drum spre spital. Zayn tacea, eu la fel. Acum nu ma gandeam decat la parintii mei. 

"Oare sunt bine? Este grav? Sunt in operatie? Sora mea cum se simte, mai ales ca este insarcinata?". Astea erau intrebarile care imi treceau prin minte. Eram atat de speriata. Imi era teama. Parca tot incidentul care s-a intamplat la petrecere a fost sters cu buretele. In 20 de minute am ajuns la spital. 

Inainte sa ajungem la spital o sunasem pe sora mea, ca sa o intreb salonul si etajul. Era etajul 4, salonul 5. Am luat liftul, Zayn ma tinea de mana, apoi am urcat. Am intrat in salon, am vazut-o pe sora mea. Cand m-a vazut m-a luat in brate si a inceput sa planga. 

- De ce ei, de ce tocmai ei?

- Nu stiu, am spus eu. 

Impreuna cu Spencer, sora mea, era sotul ei Daniel. Sora mea adormise, iar eu o sunasem pe Maya sa vina sa stea cu noi. Apoi, l-am rugat pe Daniel sa o duca pe sora mea acasa deoarece nu ii facea bine nici ei, nici bebelusului. Ei au plecat. Peste cateva minute, a aparut si Maya. A venit, m-a luat in brate si m-a strans tare, spunandu-mi: 

- Nu te teme, totul va fi bine. Vom fi alaturi de tine. 

Dupa cateva ore de asteptare, 2 asistente i-a adus inapoi in salon. Impreuna cu ele era si dr. William Blake. Am iesit cateva minute afara, ca sa vorbesc cu domnul doctor. 

- Domnule doctor, e grav? Isi vor reveni, nu?

Domnul doctor, un om destul de calm si zambitor, imi spuse linistit.

- Desigur domnisoara. Nu va faceti griji. Vor sta amandoi in acelasi salon, fiind soti. Aici, vor fi in siguranta pe mainile noastre.

-  Cat timp vor mai trebui sa stea aici?

- Destul de grav nu a fost, dar trebuie sa se recupereze. Deci, in jur de 3-4 saptamani.

- Atat de mult? In fine, nu mai conteaza. Tot ce este important, este ca sunt bine.

- Ar trebui sa ii multumesti lui Dumnezeu, deoarece nu este ca celalalt sofer, fata mea. Celalalt sofer a murit aici, la spital.

- Doamne fereste! 

- Eu plec fata mea, voi avea grija de parintii tai, cu toata inima. 

- Multumesc mult.

Intru in salon.

- Mami, tati ma auziti?

O asistenta a spus:

Terrible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum