Hetalia: World Academy

Capitolul 2 - O nouă elevă și răzbunarea magică a lui Arthur

    Suedeza oftă, lăsându-și capul pe masă. Ar fi vrut să iasă și ea din acea cameră, dar avea teme suplimentare, pentru a fi mai în față decât ceilalți colegi. Nici ea nu știe de ce face asta, poate fiindcă mama ei o obliga? Sau pentru că vrea să se axeze pe mate? Nu cred... Într-adevăr, dădea roade, dar nu mai putea face nimic cum ar fi să se distreze, sau mai știu eu ce, chiar dacă însăși distracția ei era să citească cărți. Singurul lucru care o făcea fericită era faptul că a scăpat de sloveancă, deoarece a depus contestație. Și uite așa, a ajuns să stea în cameră singură, ceea ce era foarte plictisitor. Probabil era singura fără colegă de cameră, dar chiar n-o interesa. Mai veneau 2-3 prieteni, în rest nimic. Își afunda în cărți, și în exerciții suplimentare, chiar dacă nu era cea mai serioasă academie.

    Dintr-o dată, intră în cameră o blondă, cu părul nu cu mult mai scurt decât ea, și ochii de un albastru... mov?! Ce om normal are culoarea asta la ochi?! Deși, este ceva normal în cazul națiunilor.

- Sidnei Kohler, Oslo mai exact, spuse cu o expresie neutră pe față, lăsându-și bagajul pe pat.

- Um... blonda ezită să-i spune vreun cuvânt pentru câteva momente, dar apoi își reveni. Ei bine, eu sunt Sigrid Elander, reprezentarea Scaniei în persoană. Încântată! îi spuse zâmbindu-i blând. Nu primi nici un răspuns, de obicei se aștepta la „De asemenea!", dar de data asta n-a fost așa. Și... Ție ce îți place să faci? Oh, eu ador super-eroii, mecanica, istoria, anime-uril--

- Anime-urile?! Cât de super, și eu la fel! Care este preferatul tău? Oh stai, am uitat cât de greu e să alegi. Știi ce, nu te condamn, așa a fost și la mine. A, dar cel la care ai plâns cel mai mult? Angel Beats, Plastic Memories, Akame Ga Kill... De fapt, cine n-ar plânge la Akame Ga Kill? Doamne, ce nașpa este să te atașezi de personaje iar apoi să le vezi murind, până și Esdeath a murit!

- Dar eu n-am terminat Akame Ga Kill!

Cât de energică este dintr-o dată... își spuse Sigrid.

- Ups, se scuză norvegianca. Ți-am dat spolier. Iartă-mă, termină aceasta și își scărpină ceafa rușinată.

- Nu-i nimic, râse suedeza, fratele meu obișnuiește să-mi dea spoilere mereu.

- Păi atunci, presupun că nu-i vreo mare problemă.

- Ah nu, deloc! E chiar ok, mă pot pregăti de orice cu câteva episoade înainte. Blonda lăsă la o parte subiectul. Dar tu ești noua elevă de care am auzit? întrebă Sigrid, închizându-și cartea.

    Sidnei își deschise bagajul și începu să-și așeze hainele prin dulapuri.

- Da, eu sunt. De ce întrebi?

- Fiindcă ești în anul I și vreau să știu dacă avem aceleași ore.

    Norvegianca își verifică orarul primit de la director, examinându-l puțin.

- Lunea matematică de la zece?

- Exact! spuse entuziasmată Sigrid. Asta înseamnă că avem aceleași ore. Blonda își verifică ceasul. Știi ce? E șapte după-masa, cam pe-acum ne adunăm ca să ieșim pe undeva. Vrei să vii cu mine? Mă îndoiesc că vei sta toată ziua aici, zâmbi aceasta.

- Oricum nu am altceva mai bun de făcut.

- Perfect! Dacă vrei să te îmbraci, te pot lăsa singură.

- Nu, nu, e ok. Vreau doar să știu dacă ai nevoie de bluza aia de training, spuse norvegianca și arătă spre o bluză roșie, cu steagul Norvegiei pe ea.

- Ce? Nu, deloc, râse Sigrid. O poți lua, am primit-o de la Norge când eram mică. E destul de veche, totuși... Ai grijă să nu se rupă sau să se dezintegreze..