Feel invincible || America x Catalonia ✓

|ｆｅｅｌ ｉｎｖｉｎｃｉｂｌｅ|

A/N: De data asta pentru Yoyoo~ Ah, Skillet, ce trupă faină. Dar să-mi explice cineva de ce și-a lăsat John barbă. Mă rog, nimic nu se putea întâmpla mai bine decât să-i crească barba~ Deși, ați venit să citiți, nu să-mi ascultați delirul despre barba - minunată, trebuie s-o spun (primește o sticlă de whiskey în cap) - a lui John.

Voi folosi numele de Annabel pentru că pot, dar și porecla Bell (Clopoțel) ca nume de alint al lui Alfred către Yo. Citește, man, nu mai sta~

____________________________

Target on my back
Lone survivor lasts
They got me in their sights
No surrender no
Trigger fingers go
Living the dangerous life

____________________________

    Americanul stătu în mijlocul câmpului, privind de pe o stâncă apusul. Cerul roșiatic făcea ca trupurile neînsuflețite ale soldaților ce-și jertfiseră viața pentru țara lor să pară mari războinici căzuți, ceea ce și erau. Știa că nimănui nu-i va păsa de ei, doar le vor construi un monument și apoi vor fi dați uitării, dar era sigur că el nu o va putea face.

    Pentru că să trăiești ca reprezentarea umană a uneia din cele mai puternice și evoluate, dar și invidiate, națiuni nu e ușor. Nici pe departe, e Iadul pe pământ. Trebuie să continui să exiști la nesfârșit cu vina ce te bântuie până când țara ta va fi ștearsă de pe fața pământului, vina că ai asistat la uciderea a milioane, ba chiar miliarde de oameni nevinovați. Până și tu ai omorât cel puțin câteva zeci sau sute, cine știe...

    Își trecu mâna prin păr, oftând zgomotos. Mai privi odată amurgul, apoi se întoarse pe călcâie și părăsi scena, cu un sentiment amar de vinovăție și dezgust față de război.

____________________________

Hey, hey, hey
Everyday when I wake
I'm trying to get up, they're knocking me down
Chewing me up, spitting me out
Hey, hey, hey
When I need to be saved
You're making me strong, you're making me stand
Never will fall, never will end
Shot like a rocket up into the sky
Nothing could stop me tonight

____________________________

    Ajunse în tabără, văzându-și colegii supraviețuitori petrecând cu beri în mâini. Zâmbi, fericit că încă mai erau în viață, și luă și el o halbă. O dădu pe gât, apoi se îndreptă spre cortul lui. Își lăsă pușca Savage 10BA lângă pat, privind tavanul improvizat al "camerei", bucurându-se de liniște. Liniștea fu tulburată după câteva secunde de un soldat ce-și vârî capul prin "ușa" cortului, zâmbind apologetic.

- Jones, comandantul te cheamă.

- Imediat, imediat...

    Se ridică cu greu, părăsind supărat confortul și căldura patului de-abia găsit. Ieși din propriul cort și înaintă spre cel al locotenentului Schmidt, cu pași repezi. Locotenentului nu-i plăcea să aștepte și Alfred învățase asta pe propria piele. Se strâmbă la amintirea ultimei pedepse de insubordonare, când a trebuit să alerge o sută de ture de stadion (sau de tabără, era cam tot același lucru) prin ploaie, doar în uniforma de vară, alcătuită dintr-un maieu alb ce s-a făcut negru de la căzăturile prin bălți și pantaloni de camuflaj scurți, însoțiți de veșnicii bocanci negri plini de noroi după mica "aventură" a sergentului Jones.