Nu Am Sa Te Parasesc

Capitolul 6

Levi a intrat pe usa. A inceput sa faca pasi apasati si mari inspre mine. Eu mi-am ridicat capul ca sa il pot vedea. Cand a ajuns langa mine m-a impins pe spate cazand pe canapea iar el s-a urcat peste mine. Mainile sale erau pe deoparte si pe alta a capului meu, iar picioarele lui pe deoparte si alta a picioarelor mele! Ce vrea sa faca?

Se uita la mine, atat. Mana lui dreapta se pune incet peste obrazul meu si imi sterge lacrimile la fel facand si cu cealalta mana. S-a aplecat usor inspre mine si a inceput sa lase saruturi mici pe linia maxilarului meu pana a ajuns la buze. S-a uitat la mine pt cateva secunde apoi duzele sale s-au izbit de ale mele provocand un sarut. Voia sa intre in lacasul meu umed, dar nu l-am lasat. Am simtit cum a oftat, iar in urmatoarea secunda m-a muscat de buza facandu-ma sa imi deschid gura. A profitat de moment si a intrat. Limbile noastre formand un dans neregulat.

Nu, asta nu e bine. Mi-am pus mainile pe pieptul lui si l-am inpins.

-Scuze. Atat a spus. S-a ridicat si a parasit apartamentul.

*POV Levi*

Am iesit din apartament grabit. Nu stiu ce e cu mine, nu stiu de ce am reactionat asa. Tch, imi e scarba de mine. Nimic de genul nu o sa se mai intample, nimic.
Trantesc usa in urma mea si ma asez la masa in bucatarie. Imi las capul pe spate si oftez zgomotos.

-Ce chin... Mormai.
Edwin intra in bucatarie.

-Ce e cu fata asta Levi?

-Tch, conteaza?

-De asta te-am intrebat. Zi.

-O mica cearta cu Lucy. Atat. Subiectul asta incepe deja sa ma enerveze.

-Ce ai mai facut?

-Am sarutat-o. Spun simplu.

-Ce ai facut? De ce? Levi Ackerman a sarutat pe cineva.

-Hei, nu face misto de mine.

-Nu fac, chiar ma bucur. Deci, cum s-a intamplat si nebunia asta?

-Pur si simplu. Ce nu intelegi? A fost un moment de slabiciune.

-Nu te juca cu sentimentele unei fete idiotule.

-Ce ai zis?

-Ai grija ce faci si ce spui, daca nu vrei sa pierzi o persoana. Atat am avut de spus. Se ridica de la masa si aud usa apartamentului inchzandu-se. Ce a vrut sa insemne si asta? Edwin si replicile lui! La naiba!

Imi fac un ceai si ma asez pe canapea. La dracu, nu pot sa imi scot tampenia asta din cap. Ce se intampla cu mine? De cand am devenit asa de slab?
Tch, momente stupide de slabiciune. Stii ce, nu pot sa las chiestia asta deoparte. Trebuie sa vorbesc cu ea despre asta. Si trebuie sa o fac acum.

Ma ridic hotarat din canapea si deschid usa apartamentului. Cand ies pe hol, o vad si pe ea iesind. Se intoarce spre mine si ma priveste. Isi lasa capul in pamant si vad cum vrea sa plece.

-Lucy... Ii pronunt numele. Ea doar se opreste si sta cu spatele la mine.
-Hai la mine. Trebuie sa vorbim.

-Nu cred ca e o idee asa buna. Sunt al naibii de iritat acum si nu am chef de mofturile ei. Pasesc greoi inspre ea, o apus de incheietura si o aduc la mine in apartament.

-Acum sa vorbim. Spun fara nici o emotie.

-Ce vrei sa vorbim Levi?! Lasa-ma sa plec. S-a enervat.

-Nu pleci pana nu lamurim tampenia asta.

-A, deci pentru tine e o tamplenie. Ai facut-o doar ca sa razi de mine. D-asta m-ai adus aici? Ca sa ma umilesti?! Sunt sigur ca sa aptine sa nu planga. Dar nu, nu am vrut sa rad de ea.

-Nu. Asculta-ma.

-Nu am ce sa ascult. Isi da ochii peste cap. Am ajuns la limita si eu.

-Doar asculta-ma la dracu! Tip si dau cu pumnul in masa. Ea tresare si da din cap in semn apeobator asa ca incep sa vorbesc.
-Nu stiu ce a fost cu mine sau de ce am reactionat asa. A fost involuntar, cred. Nu am vrut sa te fac sa te simti prost sau sa iti dau impresia ca am vrut sa te ranesc. Nu am vrut sa te ranesc niciodata, nu as avea de ce sa o fac. Intelege doar.

-Si totusi ai facut-o. Ma intrerupe. Vad ca o doare, vad clar ca vrea sa auda si alt ceva de la mine.

-Nu ma mai intrerupe. Cred ca privirea mea rece a avut efect, pentru ca acum asteapta sa continui.
-Cum am zis, reactia a fost involuntara, dar nu am zis ca mi-a displacut. Involuntara sau nu, nu imi pasa! Ma bucur ca am facut-o. Recunosc, in timpul sarutului am realizat ce fac, dar nu am vrut sa ma opresc. Iar azi, cand am mai facut-o o data, a fost pentru ca asa am vrut eu.

-Nu a fost bine ce ai facut. M-ai sarutat, apoi ai plecat, nu mi-ai zis nimic. M-ai lasat acolo cu o gramada de intrebari.

-Stiu, stiu. Dar nu am vrut sa te fac sa suferi. Sunt un idiot, nu am stiut cum sa procedez dupa.

-Aici nu te contrazic... Sopteste usor. Ma indrept sprea ea. Acum sunt doar la cativa centimetrii de ea.

Vreau sa incept prin a imi cere SCUZE!
IMI PARE EXTREM DE RAUUU! Nu am mai pubilcat de atat de mult timp. Sincer, nu am avut timp si cand am avut timp, nu aveam idei.

Am si alte carti in lucru si stiu ca asta nu e o scuza. I'm sorryyy!

Imi cer din nou scuze. Sper ca va place capitolul.