All in One

2

"Not only is the Universe stranger than we think, it is stranger than we can think."
Werner Heisenberg, Across the Frontiers

Ochii lui Melanie incepusera sa oboseasca uitandu-se intru-un punct fix, negru, pana cand in cerc incepu sa se contureze forma unei persoane.
Silueta aparea din neant in fata lor, facandu-i pe copii sa tremure de frica si sa incerce sa fuga, insa picioarele lor erau intepenite, iar singura care se putea misca era Lemonade, care o tragea usor pe Melanie de mana. In fata lor, intr-un sfarsit, a aparut un baiat cam la fel de inalt ca si Thomas, cu parul destul de lung, stand zburlit dar frumos asezat in acelasi timp, cu o bandana rosie cu modele albe amuzante, precum niste omuleti micuti si caraghiosi care se urcau pe o banda, ascunsi dupa o suvita de par blonda-argintie.

Avea intre 15-16 ani dupa aproximarea facuta rapid de Cassius, si era imbracat cu un palton lung, negru si elegant. Arata putin ciudat, datorita fizionomiei lui, pentru ca era, relativ, un copil ca si ceilalti. Diferenta la el era ca expresia lui era neutra, analizand in tacere toate persoanele din jurul lui.

Facu o reverenta, uiandu-se la Cassius de jos si vorbi cu o voce calma, putin tremuranda.

-Salutari. Ma numesc Magnus, am cincisprezece ani si nu ma cunoasteti.

Reactiile celorlalti alternara la poli diferiti. Thomas il analiza atent, avand o expresie dura si strangandu-si dintii, apropiindu-se incet de Melanie. Aceasta parea profund intrigata de aparitia noua si ochii ei verzi straluceau atenti, dar pierduti. Cassius isi ridicase o spranceana, oarecum amuzat si privea in pamant, analizand ceva in minte. Iar Leigh se chinuia atat de tare sa nu rada, incat ii dadusera lacrimile. Arata ca o broascuta, incercand sa isi retina rafala de ras, insa izbugni cand o vazu pe Lemonade mergand la Melanie si intreband-o cu naturalete "Asta cine mai e?"

-No shit Sherlock! spuse Thomas ranjind.

Leigh pasi in fata, isi apuca rochia cu varfurile degetelor si facu si ea o reverenta, ridicandu-si privirea, inca avand roseata datorata rasului in obraji.

-Salut Magnus, ma numesc Leigh, am 15 ani si tu tocmai ai spus cel mai inteligent lucru pe care l-am auzit de cand am ajuns aici.

Acesta pasi in exteriorul cercului, facand luminile colorate ale celorlalti sa clocoteasca singuratice prin venele sapate in piatra. Isi duse mana la ceafa si incepu sa rada usor.

-Stiiii....nu sunt prea bun la introduceri.

-Ar mai trebui sa intreb de ce ai facut-o atunci? spuse Thomas cu ciuda.

-Woo, imi pare rau baieti, gata, pace.

Thomas isi indrepta usor privirea spre Melanie, fara sa se miste, apoi la ceilalti, pe rand. Nimeni nu zise nimic pentru cateva momente.

-Are dreptate carnaciorilor, ce pot spune?Pana la urma e rezultatul combinatiei noastre, nu? zise Cassius ridicandu-si umerii. Cel putin asa pare.

-Ok, acum, hai sa rectificam. Ma numesc Magnus si am ajuns aici fara sa stiu, care-i faza? Si unde sunt? Si cine sunteti?

-De parca noi stim..duuhh!

Magnus il fixa pe Thomas cu privirea si isi dadu parul de pe fata, zambind stramb la el.

-Vad ca tu esti cel mai alarmat, domnisorule.

-Alteta Sa, Thomas pentru tine.

-Hei, Thomas! Nu intrece masura, ca ma intrec eu cu un tanc peste tine daca nu incetezi! Melanie batea iritata din picior.

Lemonade rase undeva intr-un colt.

Seara cazu peste copii. Atmosfera ar fi fost calda, calma si albastruie daca cercurile nu ar fi continuat sa lumineze.