◇4

29 9 1
                                    

În acel moment ,m-am făcut roșie ca un rac, îmi era atât de cald dintr-o dată și rușine.

-Hai sus. Îmi întinde o mână și îmi zâmbește.
Mă uit la mâna și la chipul lui , deși îmi doream atat de mult să îl ating, am refuzat încăpățânată .  Mă ridic rapid în picioare,din cauza rapidității încep să văd negru deşi țin ochii deschiși, nu aici , nu acum, te rog? !
Simt cum începe să-mi tremure corpul, mă înțeapă capul.
De ce nu am mâncat azi dimineață? Îmi amorțesc picioarele și mâinile, simt furnicături, încep să mă dezechilibrez .

-Ești bine? Aud o voce vagă panicată.
Însă nu pot răspunde, mă sprijin de perete însă corpul meu continuă cu convulsiile datorate tremuratului. Picioarele îmi cedeaza , simt cum mă prăbușesc , dau cu capul de perete şi imaginea devine iar color abia acum aud respirația sacadată pe care o am și cât de tare tremur, simt cum îmi revin încet, încet la normal.

Puritatea lacrimilor taleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum