Capitolul 2

155 8 1
                                    

Mă trezesc dimineața din cauza razelor soarelui care pătrund în camera mea. Mă uit la ceas și realizez că trebuie să mă pregătesc de școală. Mă ridic din pat și mă îndrept spre baie unde îmi fac rutina de dimineață. Ies din baie și mă îndrept spre dressing unde îmi caut niște haine de îmbrăcat. Într-un final mă decid să mă îmbrac cu lenjeria intimã, o pereche de blugi negri cu talie înaltă, cu o bluză cu mânecă scurtă de culoarea albă pe care scria "I ❤ Paris" și teniși mei albi, apoi decid să mă dau cu pițin fon de ten și rimel. Ies din cameră cu geanta me umărul drept și cu telefonul în mâna, cobor scările și intru în bucătarie.

- Neața familie.îmi salut familia și mă așez la masă.

- Neața, spun ei în cor.

- Tată ai gasit un șofer?

- Da. Chiar vă așteaptă afară să vă ducă la școală.

- Super. Și sper să nu fie foarte bătrân, sper să fie tânăr deoarece când mergem la cumpărături trebuie să ne ajute cu pungile pline de haine.

- Nu, nu e bătrân, ba din contră este foarte tânăr.

- Bine. Eu plec , nu vreau să întârzii la ore.

- Bine scumpo. Ai grijă de tine.spune mama

- Ok. Iza nu merge la școală?

-Nu merge pentru că e bolnavă.

- Ok, ne vedem diseară.

Ies pe ușa casei și rămân cu gura deschisă când văd un băiat drăguț care stă rezemat de mașină. Nu pot să cred, nu poate fi el șoferul nostru. Când sunt lângă mașină acesta deschide portiera mașini și imi face semn să mă urc pe bancheta din spate.

- Bună dimineața domnișoară.

- Bună dimineața. Spunem-i doar Daniela.

- Bine Daniela. Apropo eu sunt Mateo.

- Încântată!

- La fel. Putem pleca?

- Da cred.

Închide ușa din spate a mașinii, ocolește mașina și se urcă la volan. Ce drăguț este și are un corp bine lucrat. Este îmbrăcat la costum negru. Când ajungem în parcarea liceului acesta coboară din mașină și îmi deschide portiera.

- Mulțumesc că ma-i adus la ora 3 să fi aici.

- Nu ai penrtu ce. Astai meseria mea.

- Mda bine pa.

- La revedere domni...adică Daniela.

Orele se terminau repede. În fiecare oră nu făceam altceva numai mă gândeam la Mateo noul nostru șofer. E drăguț dar nu am voie să mă îndrăgostesc de el doar e angajatul nostru.
Ies din clădire liceului și observ mașina noastră în parcare alături de Mateo care stătea în aceași poziție ca și dimineața.

- Hei.spun eu cu zâmbetul pe buză.

- Bună. răspunde el cu același zâmbet ca al meu. Vrei să te duc acasă sau?

- Nu. Aș vrea să merg până la mall.

- Ok. Hai urcă.

- Dacă nu te superi prefer să stau în față.spun eu și mă așez pe scaunul din drapta.

- Puteai să-mi spui asta și dimineața.

- Mda dar dimineața am vrut doar să vad cum conduci de aia nu ma- m așezat în față.

- Aa înțeleg.

- Ok. Acum dacă te rog putem porni?!

- Da.

- Și te avertizez trebuie să vi cu mine în toate magazinele din mall.

- Pff mă așteaptă o după- amiază lunga..

- Nici nu ai idee.spun eu cu un rânjet apoi încep să râd.

Am fost patru ore în mall de unde mi-am cumpărat 6 rochii, 8 perechi de blugi și 6 tricouri.
Mateo era plictisit deoarece am intrat în fiecare magazin și am probat aproape toate hainele.
Acum suntem în drump spre casă. Însfârșit am ajuns.

- Mulțumesc. Sunp lui Mateo și îl sărut pe obraz. Oare de ce am făcut asta?

- Nu ai pentru ce.spune acesta și mă pișcă de fund.

- Dacă faci încă odată asta te castrez.

- Bine am înțeles. Scuze.

- Ok. Pa.

- Pa.

În aceste patru ore am devenit prieteni foarte buni. El mi-a povestit despre viața lui. Am aflat că are 20 de ani și că are o soră de 14 ani și că părinți lui am murit în urmă cu an într-un accident cu mașina. Trebuia să înceapă să lucreze ca să se poată întreține.

----------------

Am postat încă un capitol. Sper să vă placă!

Viața Danielei Alvarez!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum