Perfect Addiction [People's Choice Award Winner '15] ( tradusa)

2. Meeting Mr. Moody

Primul lucru pe care-l fac ziua urmatoare este sa plec de la hotelul lui Jo si sa ma indrept spre campus. Boston University este la doar zece minute distanta de aici - cinci daca ai o masina- dar nu ma deranjeaza o plimbare. Dupa ce am platit la receptie pentru minunata mea sedere, mi-am luat lucrurile si m-am indreptat spre BU.

Am realizat ca mana ma durea din cauza sacului de box pe care l-am tot lovit aseara, mi-am lasat toate greutatile pe cealalta mana. Din cand in cand ma voi opri pe la mijlocul traseului pentru a-mi masa incheietura.

Orele mele incep intr-o jumatate de ora, imi arunc bagajele intr-un sant si spre sa nu le fure vreun idiot. Nici n-am ceva valoros la mine,oricum. Cele mai importante lucruri pe care le am sunt telefonul, geanta mea in care am douazeci de dolari, un card de la o cafenea si un ceas pe care mi l-a dat Jax de ziua mea acum doua luni.

Poate sa-si ia ceasul inapoi, nu-mi pasa.

Dintr-o data mi-am dat seama ca Jax si Beth s-ar putea sa fie si ei in campus. Stiu ca ea are ore astazi chiar daca Jax nu, chir nu vreau sa ma intalesc cu ei. Mi-au lasat mesaje vocale pe telefon spunandu-mi sa ma intorc acasa si sa clarificam lucrurile. Dupa un timp am sters toate mesajele vocale si mi-am inchis telefonul.

Si am ajuns la ora mai devreme. Am ales cel mai neobservabil loc din spatele clasei. E un loc super si nici nu atrage atentie. Imi tin capul in jos si imi trag gluga peste cap, ascunzandu-mi parul blond si murdar. Iau telefonul si ma uit la reflexia mea de pe ecran, arat ingrozitor.

Am cercuri negre sub ochi, arat de parca as fi fost batuta. Arat ca o iubita nebuna din iad.

Mi-am dat seama ca nu mai am ce face cu infatisarea mea asa ca am lasat telefonul si mi-am luat caietul si niste pixuri. N-am nicio idee de ce am alea ora asta. Istoria nu este mai exact lucrul meu dar o gasesc indeajuns de interesanta si cred ca de aceea nu o las. Beth mi-a sugerat sa aleg astronomia ca ea dar urasc sa ma uit la stele.

Stelele iti dau sperante false.

Studentii incep sa apara si majoritatea locurilor se ocupa repede. Am lasat locul dn dreapta pentru cunostiinte. Cand el m-a vazut, a alunecat printre studenti ajungand la mine.

''Hei Sienna.'' a pus el.

''Hei Brent.'' am zambit la el.

Brent Jacobgs a stat langa mine tot semestrul. Nu ne-as numi prieteni apropiati. Suntem doar oameni care se intampla sa-si imparta notitele- sau sa fiu mai specifica- el isi imparte notitele cu mine in schimbul unor glume care ne vor face pe amandoi sa radem.

''Ce ai pentru mine Jacobs?'' mi-am luat pixul.'' Spune.''

''Okay.'' a spus el dupa care si-a dres vocea. Am chicotiti cand el a facut asta. ''Esti tu tema mea? Pentru ca mi-ar placea sa te lipesc de masa si sa te fac toata noaptea.''

''Oh doamne.'' am chicotit. '' Stai. Am si eu una pentru tine : Par pierduta. Pot sa am calea catre ... inima ta?''

''Asta- i buna.'' a aprobat el. ''Esti tu calulu meu? Fiindca mi-ar placea sa te niho niho.''

Am izbugnit in ras. Iisuse, asta ma face sa ma simt mai bine. Ma ajuta sa trec peste rahaturile care mi s-au intamplat zilele astea.

''La dracu,'' a spus Brent scuturandu-ma de umar.''Mr.Cooper se uita la noi.''

Imediat mi-am coborat privirea pentru a-mi ascunde zambetul. ''La naiba. Inca se mai uita la noi?''

''Nu. Slava domnului. S-a intors.''