Nu mă lăsa , speranța mea

265 15 3
                                    


Perspectivă Emily

Noaptea trecută am  făcut-o lată . M-am îmbătat ,nu îmi mai amintesc nimic . În orice caz , sunt sigură că nu am  făcut nimic rău .

Este  dimineață . Mă trezesc  buimacă , îmi vine să vomit și miros a zeamă de varză . J Hope nu e în cameră . Mă ridic posomorată și mă îndrept spre  baie . 

Îmi fac rutina de dimineață ,ies din cameră mirosind frumos , spălată pe dinți ... În fine , acum sunt curată .

Mă opresc  în dreptul camerei lui Suga . 

Mă apropii de ușă și o ating cu mana . 

Nu pot  să cred .Am  făcut nebunia asta , m-am îmbătat ca să uit? Am ceva la cap? SIGUR , NU AM UITAT NIMIC . MAI MULT , MI-AM AMINTIT DE EL . NICI MĂCAR ÎN SOMN NU AM SCĂPAT DE SUGA . L-AM VISAT ...

Oftez tristă și cobor la parter . 

Kookie stă pe canapea,alături de V care se joacă pe telefon . 

-Bună dimineața ! spun și încerc să mă comport normal , de parcă nu m-aș fi îmbătat noaptea trecută . 

-Emily! zice Kookie fericit și sare de pe canapea . Vino , stai aici , în locul meu . 

Pășesc timidă și mă așez în locul lui Kookie .

Sunt la mijloc , între Kookie și V . 

-Bună dimineața !  zice V fără să își ridice privirea din telefon . Ai dormit bine?

Mă uit jenată spre Kookie care face ochii mari . 

-Da , am dormit . 

-Ai cearcăne . adaugă el . Ai pățit ceva?

-Nu , doar ...de la oboseală .

-Să vă aduc ceva de mancare? Ne întreabă Kookie și se ridică din nou .

-Nu te deranja .îi spun și mă uit  pe furiș la el .

-Dacă vrei , Kookie . adaugă și V , lasă telefonul pe masă și se întoarce spre mine . 

-Ce zi frumoasă , nu ? Vrei să ne plimbăm azi?

Kookie dispare în bucătărie . Îl privesc pe V în ochi :
- Da ,desigur . O să ne plimbăm?

-Asta am zis . 

-După ce mancăm e bine? îl întreb și mă uit disperată spre bucătărie . 

-Da . Nu am nimic împotrivă . 

Oftez  prelung și întind mana spre un pahar cu apă .

-Aici e apă, corect? 

-Este apă , pufnește V din senin . Ce ar putea fi?

-Exact .... o fac eu pe proasta , cred că nu m-am trezit prea bine . Scuze .

-Fratele tău pe unde e? mă întreabă el și scap paharul din mană .

cade pe podea , dar nu se sparge . În schimb apa din pahar mi-a udat piciorul . 

-Ești bine? Am zis ceva greșit? 

-Nu , doar că .... nici eu nu știu unde e . Nu a venit aseară .

-Chiar?    

-Ați plecat toți trei . Unde  au rămas ei?

-Nu am habar , nu am stat mult cu ei .M-am întors .

Mă uit spre mana lui care are un  bandaj și privirea mi se duce la piciorul său , are o rană urată .

Cu BTS în spate Where stories live. Discover now