„ Să nu radeți , dar ea este sora mea . Și va sta cu noi de acum înainte ."
„ Dar nu putem să avem grijă de noi și tu vrei să ne ocupăm de ea? "
„ Nu vă faceți griji . Totul va fi bine ."
...
„ Nu mai putem să o lăsăm să pl...
Încă stau cu Kookie pe canapea . Nu știu cat a trecut , dar niciunul nu a mai spus ceva . Liniștea asta dintre noi doi , mă sperie . E liniștea dinaintea furtunii .
Un ciocănit se aude în ușă și mă îndrept de spate . Kookie se ridică , dar îl prind de mană .
-Mă duc eu . Te rog . îi spun , iar el se așază pe canapea .
-Bine , dacă vrei ....
Nu mai zice nimic și mă opresc în dreptul ușii . Trag aer în piept și număr în gand pană la zece .
Am nevoie de aer și de multă răbdare .
Apăs pe clanță și deschid ușa .
Un șoc îmi trece prin tot corpul și simt o durere în ... suflet . De ce e ea aici?! DE CE AICI?! DE CE?!
-Bună . se strambă la mine și intră în casă .
Mă împinge și se postează în prag
Mă abțin să nu încep să plang , așa cum fac prea des , un plans isteric pe care nimeni nu îl aude . Nici măcar eu . Îmi arunc privirea în podea , dar țața vine langă mine .Dă un picior în ușă , care se închide cu un mic pocnet .
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Off ... spune Kookie bosumflat .
Vine spre noi și îmi ridic privirea din podea
-Ce vrei? o ia el la rost . Suga nu e aici .
-Nu am venit după Suga . Oricum am vorbit cu el la spital .M-am gandit la voi doi . Să vă dau vestea
Kookie se încruntă , iar eu mă uit confuză spre ea .
-Vestea? zicem amandoi în cor și roșesc .
-Vai , mie ! Voi doi sunteți iubiți sau ce? se scălambă ea din nou . Pff , bieții de voi . În fine , voi fi mamă !
Trantește ea bomba și răman cu ochii mari .
Kookie nu pare surprins , doar își dă ochii peste cap , mai discret .
-Așa ,și? Care e problema ta , mai exact? Nu îmi pasă. Bine?
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
