Cu BTS în spate

Când mă simt bine , nu am parte de fericire

Perspectiva Emily
Am fost în stare de șoc . Timp de o noapte nu am dormit și nu am mâncat nici în dimineața asta prea mult . Mi Rae a simțit ceva , iar eu i-am spus că nu este nimic acolo , se pare ca era ceva. O fantomă , un spirit foarte periculos . Când am aflat de Kookie de la fratele meu m-am simțit rău , J Hope mi-a zis unde e , la ce spital a fost dus . Dar nu m-a lăsat sa ma duc singură. Am sunat-o pe prietena mea , pe Mi Rae și am ajuns la spital cu ea . Am luat o pastilă pentru nervi și stare de greață de la farmacie.
M-am oprit în dreptul ușii și m-am uitat lung spre Mi Rae care avea cearcăne la ochi . Nu am vrut sa o iau cu mine , dar el a insistat . Ea mi-a trimis un mesaj , mi-a spus că părinții ei iar s-au certat și că nu a dormit toata noaptea. Dar că va veni cu mine , doar e prietena mea.
-Mulțumesc. I-am zis zambind , ești aici pentru mine.
-Cu plăcere , meriți tot ce e mai bun , deci .... cel de acolo e iubitul tău?
-Da , Kookie .
-Și te-ai sărutat cu el? Cu un idol? Spune ea și îi fac semn să tacă.
-Da , cu el . Primul sarut .... a fost cu Suga .
-Nu începe iar . Te aude el . Ești culmea!
-Scuze . Spun eu și pun boticu' .
-Nu e nimic . Dar sigur te va auzi , ai grijă ce spui ! De acord?
-Bine , wow . Mi Rae , o să fii o mamă bună!
-Emily! Mă faci să roșesc!
-Hihi ...
Apăs pe clanță și pășesc în salon cu rasuflarea taiată. Îl observ pe Jimin , pe primul bat are un tub prin care respiră și e conectat la aparate . Înghit în sec.
Mi Rae vine în spatele meu și închide ușa. Mă holbez la cel de-al doilea pat unde este Kookie, fug spre acesta și mă așez pe margine .
Este bandajat la cap și are o perfuzie în braț . Îl ating pe obraz și mă uit la chipul său palid. Acum , așa palid , seamănă cu Suga .
-Kookie . Zic eu printre lacrimi . Îmi pare rau , nu am fost acolo .  Nici nu știu cum s-a întâmplat . Eu mă plimbam cu Mi Rae , iar tu .... nu am fost acolo pentru tine , dar tu ai fost mereu , te rog . Să te faci bine , nu vreau să te văd așa . Te rog , Kookie . Mă doare inima , mai e și Jimin .
Mă uit spre Jimin .
-El este mult mai rău , ce voi face eu fără tine? Te doare rău ? Sunt aici , acum . Poate nu am fost prima sau nu am venit devreme , dar nu te-am lasat . Nu am dormit toata noaptea și nici nu am mâncat , am vrut să vin la tine . Să te văd .
Îi iau mana în mâna mea și îmi pun mana stangă deasupra mâinii sale . Mă abțin sa nu fac o criză aici , aproape de el . Lacrimi mi se preling pe chip , una dintre ele pică pe mana lui Kookie . Îmi așez capul încet , de pieptu' lui și respir greu . Îi simt bataile inimii , zâmbesc deși nu ma simt bine .
-ești puternic , vei trece peste asta . Voi fi aici cu tine .
Mi Rae își face loc lângă mine dupa ce s-a uitat prelung la Jimin . Acum îl cerceteaza cu privirea pe Kookie .
-Este atât de inocent . Spune ea în șoaptă. Emily , sunt sigura că sunteți perfecți împreună.
-Da , suntem , vom fi mereu . Kookie și cu mine .... m-a ajutat mereu . Mi-a dat putere . Doar cu simpla lui prezență ,mi-a făcut ziua mai buna.
-Da , sunt sigură . Zice aceasta și se uita spre Kookie .
-Vrei sa stai tu aici? O întreb eu . Mă duc la baie . Îi arăt pastila din buzunar și mimez că vreau sa o iau .
Mi Rae înțelege imediat
- Bine , du-te la baie . Stau eu aici.
Mă ridic de langă Kookie și ma apropii de fața lui . Îmi ating buzele de obrazul său și îi depun un pupic pe acesta . Îl mângâi pe chip cu degetele
-Sunt aici , Kookie . Îi spun la ureche , doar pentru tine.
îi fac loc lui Mi Rae și mă duc la ușă.
Ies din salon și îmi țin fața în mâini .
-Kookie . De ce tu? De ce ai pățit asta?
Pașii mei se îndreaptă spre nicaieri , ies afară din spital . Mă așez pe treptele acestuia și scot acea pastilă din buzunar .
O înghit imediat și mă holbez la cerul senin .
-Te rog , să fie bine , Kookie ..... vreau să se facă bine . Să nu mai stea acolo , lipsit de orice urmă de bucurie , cu acel fir în braț și cu acel bandaj pe cap .
-S-a lovit rău . A fost izbit de perete ... De ce el ? Fantoma aia ! Mă bucur ca am scapat de ele! Suga , a fost eroul ! De fapt acel preot , în fine .... dacă Suga nu îl chema , ele nu erau alungate .
Oftez și mă uit la lume precum un copil abandonat
Nimeni și nimic nu sta în loc . Viața trece mereu , nu vreau ca el , ca Kookie să nu mai fie cu noi . Nu am vorbit cu doctorul , dar starea lor ... mai ales Jimin care se află conectat la aparate . Kookie nu e atât de rău , cred eu .... dar Jimin . Este plin de vânătai . M-am uitat și spre el . Nu este bine .
-Off ! De ce ei doi? De ce ei? Țip eu și un om se uita la mine cu ochii mari . Ah !
Mă ridic și ma duc pe stradă . Mă uit la mașini .
-Off ! Kookie , Jimin ... vă rog , sa fiți bine , pentru noi toți . Pentru mine ' Kookie. Pentru mine să fii bine . Te rog .
Îmi șterg lacrimile de pe chip și mă holbez la telefon .
-Da ?
-Ești bine? Vom veni și noi , dar nu azi . Am vorbit cu doctorul , vizitele sunt foarte limitate și scurte . V-a  lăsat pe voi doua azi
-Da , sunt bine . Mint eu deși nu vreau . Kookie arată atat de rău , J Hope ! Nu mai zic de Jimin ! El este mult mai grav . Respiră cu ajutorul unui aparat .
-Offf .... și V a pățit multe . Nici el nu este bine .
-Cred și eu . A suferit mult , mai ales aseară. Suga unde e? Îl întreb eu și ma plesnesc peste față.
-Suga? Ce vrei sa îi spui?
-Ăăă... e lângă tine?
-Da , Emily . Ne pregătim pentru runda cu  ateul ăla de RM . Nici azi nu va crede ...
-Poți să mi-l dai puțin pe Suga , te rog?
-Bine , dar nu mult . Are și el telefon . Se vaită J Hope și îi da telefonul .
Probabil Suga se ridică și se duce mai departe de Hope . Îi aud pașii
-Da? Emily , ești bine?
- Nu prea . Suga , Jimin e foarte rănit , iar Kookie .... amandoi mi-au sfâșiat sufletul . Am ieșit afara . Mi Rae e cu ei , nu am mai suportat .
-E doar vina mea. Trebuia sa scap de aia ! Doar ea ne-a pricinuit toate aceste necazuri! Nu vreau să fii acolo de una singura . Trebuia sa vin cu tine , dar fratele tău nu a fost de acord.
-E în regulă . Ne vedem acasă. Vizita se va termina repede , așa spunea J Hope
-Da , pufnește Suga , ce oameni . Doar zece minute ...
-Atât? Spun eu mirată.
-Da . Raspunde Suga cu un accent mai ciudat .
-Ce a fost aia?
Îl aud pe fratele meu prin telefon
-Ați vorbit destul! E creditul meu!
-Pot sa îl înjur în satoori? Mă întreabă Suga .
-Mai bine nu .. daca te aude . În fine , închid eu . Ne vedem acasă .
-Ne vedem noi.... ai grijă de tine ! Îmi zice Suga în șoaptă . Te iubesc , mai adaugă și închid înainte de a zambi de fericire și de a-i răspunde ....
-Suga ... ating eu telefonul și ma gandesc la el . Mi-e dor de tine .
Mă uit urat la drumul din fața mea.
-Distanța asta! Înjur eu în barbă și intru în spital .
Când ajung în dreptul liftului observ că are o defecțiune
-Serios?! Din senin?
Apăs pe acel buton pâna când cineva îmi spune
-Nu mai merge , sunt scările dragă.
Mă întorc spre acea persoana . O femeie precum bunica mea urcă de zor scările cu o traistă în brațe .
Mă uit cu gura căscată în urma ei
-Ce a fost asta? Tresar eu din senin . Ce lume! Până la penultimul etaj? Dar e atat de mult! Ce fac eu?
Mă uit la prima scară care râde de mine . Are acel fizic pe care nu îl suport
-Nu mai râde! Vreau să mai stau cu Kookie! Mă răstesc eu la ea și urc scările cu rapiditate . Mă holbez la urmatorul rând de scări :
-Deja am obosit , mă vait eu și îmi duc mâna la cap . Cât timp a trecut oare? S-a încheiat vizita? Vreau la Kookie!
Mă avânt eu spre urmatoarul rând și mă împiedic de o gumă. Cad cu fundu' și mă lovesc la buză.
-Au! Stau eu întinsă acolo , unde e foarte rece . Ce urât pute! Zic și mă ridic.
Îmi duc mana la buze .
-Oh , Nu!
Miros sângele și îmi dau lacrimile :
-Mi-am lovit buza!
Sperii o asistentă care adună acea gumă din fața mea .
-Da , sigur .... tocmai acum . Bombăn eu pentru mine .
Urc și celelalte rânduri , iar cand ajung mă las moale pe un scaun langă ușa de la salon
-E prea mult !  Mă dor picioarele . Mă vait eu acolo pe coridor și închid ochii . Mă șterg de sudoare și îmi scutur hainele . Dar cum am avut o fustă pâna la genunchi , m-am julit și la picior .
-Sunt proastă sau chioară? Mă întreb eu și mă ia somnu' . Acum , mi-e somn . Dacă nu am  dormit , se vede .... semăn iar cu Hope , se observă că sunt sora lui . Sufăr ca  el , mai tot timpu' se pare .
Perspectivă Mi Rae
O asistentă a venit și mi'a zis că mai am doar cinci minute . Am dat din cap și i-am mulțumit , am așteptat să iasă și m-am uitat lung la Kookie care dădea semne clare că ne aude .
Când a plecat Emily , el a mișcat mâna . M-a atins cu mâna lui și m-a trecut un fior rece . Am crezut că visez , dar l-am atins și eu . Mi-am plimbat degetul pe mâna lui și l-am privit țintă doar pe el . Îi analizam   fiecare parte a corpului . Eu nu făcem asta .... de la acele buze roz pâna la degetele sale de la mâini mi-am plimbat privirea.
Îl priveam precum iubita lui , nici eu nu știam de ce .
M-am holbat .la perfuzie care se terminase .
Kookie s-a mișcat și m-am ridicat .
M-am lăsat pe vine și m-am uitat din nou la el .
Am întins mâna spre chipul lui și l-am atins pe frunte . I-am trasat conturul buzelor și m-am apropiat de el .
Mi-am trecut mâna prin părul său , iar Kookie m-a prins de mână .
Am tresărit din nou și mi-am smucit mâna , dar mă ținea strâns . M-am uitat disperată spre ușă , dar nu a intrat nimeni . Când mi-am întors privirea spre  Kookie, acesta  deschidea ochii cu mult efort .
-Emily ? Îl aud eu cum îi spune numele prietenei mele .
-Nu sunt Emily . Sunt prietena ei , Mi Rae . Ea s-a dus la baie .
-Ah ... scuze . Zice el și îmi dă drumu' la mână . Sper că nu te-a durut . A mai adăugat .
-Nu . Ești bine? Îl chem pe doctor?
-Nu , te rog . Voi adormi . Mi-am revenit fiindcă mi-am dorit să o văd pe Emily . Credeam că este aici , lângă MINE.
-A fost . Ea a fost prima . S-a dus la baie. Nu mai stau nici eu mult . Nu avem voie decât zece minute .
-Jimin? Spune el și se întoarce spre Jimin . Bietul de el . Cum este?
-Nu știu . Nu ne-a zis nimeni nimic . Eu mai bine plec . Nu vreau să te obosesc. Kookie . Mi-a părut bine , chiar daca nu îmi doream să te cunosc aici... într-un asemenea moment .
kookie  se uită spre mine cu acei ochi negri . Un zâmbet îi apare pe chip .
-Și mie , Mi Rae . Mi-a părut bine .
Îi zâmbesc și mă ridic .
Mă duc spre ușă și mă opresc din mers .
-Vei fi bine . Îi zic eu , iar Kookie dă din cap cu ochii închiși.
-Sper , Mi Rae .
Ies din salon și mă așez pe primul scaun liber . Picioarele îmi tremură cu putere, iar inima îmi bate tare . Mă holbez la mâinile mele pline de transpirație .
-Ce tot  am? E iubitul lui Emily . Sunt nebună?
Observ pe cineva în fața mea. Emily a adormit pe scaun , iar Kookie și-a dorit să o vadă pe ea . Off , ce fac acum?
Mă ridic și mă duc spre ea.
-Emily? Dragă?
Nu dă niciun semn și îi spun la ureche
-Suga!
Emily deschide ochii buimacă
-Unde e Suga? Sare ea în sus , pe mine mai exact.
-Nu este , credeam că te vei trezi dacă voi spune asta , am crezut bine .
-Mai taci! Zice ea roșie la chip . Kookie?
-S-a trezit . A vrut să te vadă pe tine . Era disperat chiar...
-Of! Scările alea! Înjură Emily cu un accent ciudat .
-Ce ai zis?
-Satoori . Spune ea zambind . Mi-am spart buza?
Mă uit la buza ei inferioară care sângerează
-Nu . Dar nu arată bine . Haide , du-te la Kookie . Stau eu de pază.
Emily se holbeaza la mine cu ochii mari
-Dacă vine cineva? Te doare capu?
-Trebuie să îl vezi! Are nevoie de tine!
-Ce tot ai?
-Nimic , doar că.. eu știu ce a zis . Te rog , Emily . Fii și tu așa macar o dată. De ce nu încalci regulile când trebuie?
-Pentru ca nu e frumos , mama zicea că ..
-Mai taci! Îi dau eu replica și o trag de braț . O conduc pana la ușă și o împing în salon .
Mă uit în jur , dar nu vine nimeni .
O asistentă trece pe coridor . Vrea să intre :
-Ma scuzați , dar .... el s-a trezit . Unul dintre ei , doctorul unde este?
-S-a trezit? Mă întreaba ea .
-Da , a deschis ochii.
-Mă duc după domnul doctor , du-te la el , te rog . Să nu stea singur .
-Desigur . E deja cineva acolo . Am venit cu prietena lui .
-Bine , stai aici atunci .
Asistenta o ia la fugă pe coridor și mă uit în urma sa.
-Ufff! Ușor ...
Inima mi se face mică
Ce fac ei doi acolo? Nu se sărută ,Nu?
-Mi Rae! Nu e bine ce faci! Termină!
De parca eu nu știu . Dar inima mea...
-Lasă inima! Zic eu cu voce tare . E mai bună mintea ...
-Dar ,totuși ..
Nu! Emily e iubita lui Kookie . Este un idol . Și prietena ta e cu el . Nu , nu , Nu!
-Of ! M-a lovit și pe mine acum... de ce am venit ?  Nu trebuia să îl văd pe el . Nu îl voi scoate din mintea mea sau din inimă atât de repede. Nu știu cum , dar mi-e dor de vocea lui deja . Și de acea căldură pe care am simțit-o când mi-a atins mâna . El este .... atât de perfect! Ochii lui , acel zâmbet , privirea sa, el....
-Cred că mi-a picat pe Kookie! Îmi spun concluzia în șoaptă și mă așez pe scaunul unde dormea Emily.
-Mai bine dorm . Nu este bine când sunt trează . Mă comport aiurea.
Închid ochii , iar imaginea lui îmi apare în fața ochilor . Sar de pe scaun cu mâinile în aer .
-Nu! Urlu eu și fug spre perete pe care sar cu tot corpu'. Ce am?
Mă izbesc de acesta și pic pe podea .
-Au! Nasu' meu . M-am lovit . Sper ca nu am pierdut vreun dinte!
Mă uit eu în jur
-Kookie! Mă holbez la ușă cu ochii mari .
De ce fix eu? De ce azi?
Perspectivă J Hope
-Tu tot nu crezi? V era să moară! Crezi că s-a tăiat singur la gât? Ce tot ai , RM?
-Nu există fantome! Spune el pe un ton calm. Nu există . Poate vi s-a părut vouă.
-Tu ești nebun? Zice V furios la culme . eu era să mor! De ce nu crezi? Atât de greu de crezut e? Nici eu nu am crezut și uite ... m-au atacat precum niște bestii!
-Sigur nu e altceva? Se bagă Jin în discuție .
-Jimin și Kookie sunt la spital , ce au pățit ei ? S-au asasinat singuri? Îi întreb eu pe cei doi tâmpiți .
-Poate s-au lovit.
-Sau poate s-au accidentat din greșeală.
Spun cei doi pe rând .
V și cu mine facem ochii mari când Suga se uită spre cei doi :
-Tu , dacă ești ateu , vei sfarși mai rău decat un câine ! Serios? Cum să nu existe? Dacă nu crezi în ele nu înseamnă ca fantomele nu există! RM , dacă am dovezi ce faci? Și tU? Îl ia pe Jin în vizor . Nici măcar nu ați fost aici! De ce spuneți mereu că nu există? Nu ați fost martori!
-Dar ,totuși ... continuă ei cu prostia .
- Tot au ceva de zis , spune V nervos la culme , ele , acele spirite sau ce pana mea sunt , au fost aici . Bine? Există!
-Nu sunt sigur că ai dreptate .... insistă RM cu ideile lui . Totul are o explicație mai normală.
-Adică ? Sar eu pe el . Noi nu spunem ceva normal? Aberăm?
-Nu , doar că .... eu nu cred . Okay? Și nici nu voi crede! Mâine mergem la ei la spital , să vedem ce vor spune . Poate ați avut voi fantoma la cap , nu știu sincer.
-Bine , o să ne ducem . Vei crede mâine?
-Nu . Fiindcă nu pot . Este absurd . Aceste fantome...  nu am auzit în viața mea de ele .
-Ăsta e nebun! Zice Suga și se ridică de pe podea . Ele au fost aici! Au intrat pe rând în noi! În mine , în  Kookie cel mai probabil pentru că a fost victimă , în Jimin ...
-Poate spun adevăru'. Scoate Jin o vorbă bună pe gură.
-Tu ... ai devenit și tu nebun ca ei? Sare RM în sus . Ele , nu există! Fiindcă nu au viață!
RM își aruncă mâinile prin aer exasperat și se duce în camera lui . Jin se ridică și el
-Îi voi explica eu . Adaugă acesta și fuge după RM care rupe clanța de la ușa lui ..
- Eu ies afară . Spune Suga și dispare și acesta
Mă uit spre V care se holbează la brațul său bandajat , dar și la acel bandaj de la gât .
Mă apropii de acesta și ma așez în poala sa.
-Eu știu . Te cred . Ăla e nebun , mă mir că nu a fost victima lor . Ce tot ai? De când ai vorbit cu acel preot , vânător de fantome , nu te-ai mai uitat la mine , am făcut ceva?
-Nu , doar că ..... a zis că nu e bine . Și că este foarte grav .
-V , te rog . Acum , asculți la preoți? Nu o să mă mai iubești pentru că e greșit? Crezi că eu nu știu?
-Să nu mai facem asta . E mai bine așa . Voi începe să fiu normal , trebuie ...
-V , ce tot spui? Mă lași cu placa asta?  Eu sunt bolnav și tu ești... dupa mintea acelui preot , dar cei care se căsătoresc și își înșală partenerul , partenera? Sau cei care se culcă cu o mulțime de oameni pe bani sau care umblă din floare în floare? Ei cum sunt? Sau acele persoane care sunt și cu femei , umblă cu ele , dar și cu bărbați? Mă lași ?
-J Hope . Tu ești speranța mea . Sigur nu e nimic greșit?
-V , noi doi ne iubim sincer . Eu te iubesc , și tu pe mine , ce e greșit în dragostea noastră?
-Dar nu e normal!
-Poți să renunți la mine pentru o femeie? Îl întreb eu iritat . Am riscat atat de multe ca tu să îmi spui pa din cauza unui preot? V , te rog ! Spune că nu vorbești serios! Mă sperii deja! Ce tot ai? Ți-a spălat creierul?
-J Hope . Eu nu mai pot să fac asta , ne ascundem și de ceilalți . Eu mă duc și le spun . Dacă iubirea noastră este sinceră și nu provoacă pagube de ce ne ascundem? De ce ne iubim în secret? De ce , Hope?
V mă dă la o parte de pe el și se ridică de pe canapea .
Îl privesc de parcă m-ar fi înjunghiat în inimă.
-V ... ce tot faci? Spun eu pe un ton jos .
V se uită spre mine cu ochii mari :
-Eu mă duc la RM! Nu mă poți ține pe loc!
-Bine , du-te ! Urlu eu la el . Fă ce vrei! Dacă asta simți!
-Mă duc , Hope! Mă duc acum ...
V o ia la fugă spre camera lui RM .
Mă las moale și cad de pe canapea .
Mă uit în urma lui precum un milog.
Lacrimi mi se preling pe față.
-Wae ,V ? Wae? Urlu eu din nou . Jebal , Jebal! Nu îi spune , jebal , V !
Mă holbez la covorul din fața mea
Iau niște scame de pe el și le dau pe podea . Mak exact , sub pat .
-Vezi? Și scamele există! Chiar dacă nu sunt preferate! Dar eu le ascund sub pat ! Ca să nu piară , să nu fie luate cu mătura sau cu aspiratoru'. Așa suntem și noi , ne naștem așa . Dar stăm ascunși ... din cauza oamenilor . Pentru că ne judecă V . Da , te-am comparat cu o scamă! Dau eu cu pumnul în podea , ce faci acum?le-ai zis ? Ești fericit? De ce nu mai ieși de acolo?
Un bubuit în ușă mă face să tresar , ma ridic precum un mort și mă duc spre ușă.
- A venit sora mea . Zic eu cu un zâmbet șters pe chip . Ea va fi alături de mine , dacă scama aia de V nu mai vrea!
Deschid ușa , dar înlemnesc în prag . Un sentiment de ură îmi pune stăpânire pe chip . Nici eu nu știu de ce simt asta . Mă holbez la acel băiat din fața mea. Este la fel de înalt ca mine , are părul brunet zburlit , ochii negri , un negru care mă înghite și un ten neted , lipsit de coșuri , curat . Mă simt inferior . Eu am suferit de coșuri .poate mai mult .... Uite , V ! Sunt sigur că te-ai holba până și la ăsta! Este genul tău , hă? Tot un băiat rău , continui cu analiza .
Îl scanez la haine .
Are un tricou alb , cu un decolteu în formă de V ,o jachetă neagră , simplă , din piele și niște pantaloni , negri tot din piele. Să nu uit acel lanț de la gâtul său care seamănă cu o zgardă , același model ..,.așa a purtat și V și acel tatuaj de pe pieptul său tot un V !
Ce e asta?
-Da? Zic eu și îmi șterg o lacrimă de pe chip , ce vrei?
-Bună . Locuiești aici?
-Da , nu vezi?
-Ba da . Scuze , eu ..... îl caut pe RM . Sunt un prieten .
-Da , sigur . E în camera sa , cu prostu' ăla de V .
-Poftim?
-Nimic . Intră. Îi fac loc , iar acesta intră în casă.
Închid ușa
-Camera lui RM ... încep eu , dar el mă întrerupe
-Mi-a zis el . Știu unde este . A doua ușă , pe stânga mai în față , corect?
-Da , acolo se află.
-Mulțumesc .
-Cu plăcere.
Băiatul dispare din peisaj și mă trântesc din nou pe covor
Bag mâna sub canapea și scot acele scame.
Mă holbez la ele .
-Dragele mele -
..... spun eu și le las lângă mine ,  noi semănăm , sunt la fel de negru ca și voi acum , sunt atât de urât , nu? De aia nu mă place el! Sigur are pe altu' din nou , ori este cu acel fost ex!
Plâng precum un isteric , cu capu' pe masă. Mă izbesc de masă cu capu' și îmi ating fața.
-Dar eu am ceva ce ei nu au . Privesc eu scamele fix . Știți ce? Sunt plin de speranță! Așa că nu voi renunța ca el . Voi lupta pentru noi doi , chiar dacă el este mai prost . Este aici , cu mine , nu voi renunța la V , noi doi ne potrivim . My Hope mă va ajuta . Nu am să las totu' . Trebuie să am eu grijă de noi doi . El este traumatizat , din cauza fantomelor . Sigur s-a lovit la cap . Se vede că a fost posedat .
Perspectivă V
Am dat buzna în camera lui RM.l-am găsit întins pe pat cu Jin la căpătâi care îi explica acea mare minune pentru el ..... că fantomele există și că poate ele i-au atacat pe Jimin și pe Kookie. Jin s-a oprit din vorbit când m-a văzut , iar eu am închis ușa în urma mea.
RM s-a ridicat în capul oaselor și s-a uitat la mine lung.
- Vreau să vorbim . Doar noi doi , am zis și l-am privit pe Jin care a venit lângă mine .
-Eu plec . A spus Jin și a ieșit din cameră.
M-am dus spre RM care se uita la mine
-Despre ce ? Mă întreabă el . Iar fantome?
-Nu , de data asta ceva mult mai important .
-Ce e , V? Mă sperii . Tu nu faci așa mereu
Mă așez pe marginea patului și îl fixez  cu privirea
- Eu .... am ceva să îți zic . E cumplit
-Ce e? Mă sperii!
-RM , eu..... nu sunt atât de normal precum par .
-Cum adică? Zice el cu ochii mari . Da' ce ești? Anormal?
-Eu ... nu sunt atras de ceea ce vă place vouă.
RM se uită chiorâș la mine .
-Da' ce preferi tu?
-Eu și cu el .... suntem ....
-Care el? V , spune direct !
-Eu și cu ...
Mă trec broboane de transpirație și îl privesc pe RM care se uită  spre mine . Deschid gura să vorbesc ,dar nu mai am glas.
Ce îi spun eu ?
Că sunt cu Hope? Că un preot m-a dat peste cap cu ceea ce mi-a zis și că eu ....m-am decis să nu mai simt asta?
De parcă mă pot schimba eu . Ce tot am? Ce tot faC.
Nu mă pot schimba acum , de mic sunt așa. J Hope a avut grijă de relația noastră până acum , iar eu ...
RM apare în fața mea din pat . Își pune mâna pe umărul meu și mă uit în gol
-V , ce ai? Ești bine? Ți-e rău? Iar si fantome în tine? Ce e cu vorbele astea? Spune RM disperat , dar nu îl aud
-Eu..... reușesc să zic . Sunt beat , scuze .
Mă dau în spate și ies din cameră precum un nebun .
O iau încet pe coridor și mă sprijin de un perete . Mă duc spre bucătărie , dar cineva mă întoarce spre el.
-Bestia mea. Ce ai? Micuțule .
Îl privesc pe fostul meu ex.
-Ce vrei? Dau eu din mână spre el . Mă lași?
-V , ce ți-a făcut broasca aia de iubitul tău ? Hă , de ce ești așa? Ce tot ai?
Se apropie de mine și mă izbește de un perete . Mă trage de păr și încerc să fiu calm
-Îți iei mâna de pe mine? Urlu eu la el .
-Tu ești nebun , ce ai?
- E numai vina ta! Scârbă!
Îi dau un vânt și se dă un pas în spate . Mă duc spre el și îl lovesc în față cu pumnu' . Se clatină, dar nu cade
Se uită la mine uimit
-Ce tot ai , V? Ești maniac?
-Da , sunt ! Te omor!
Mă năpustesc asupra lui și îl lovesc din nou , degeaba încearcă să țină pasul cu mine , dau în el precum un nemernic .
Îl izbesc de podea și mă pun deasupra lui . Îl lovesc peste tot , în stomac , în față cu pumnii . Mă ridic de pe el și îi dau cu picioarele în stomac și în spate
-M-am săturat de tine! Spun eu scos din sărite . Ce vrei de la mine? Nu te mai vreau! Te urăsc! Te omor! Te distrug!
-Ah , ajunge! Zice acesta la fel de nervos . Mă prinde de picior și de data aceasta , eu cad pe podea , se pune peste mine și mă prinde de gât cu mâinile
-Ce tot o faci pe victima aici ? Urlă el la mine plin de sange . Crezi că eu sunt maimuța ta ,V?
-Dă-te de pe mine , dementule! Zic eu precum un psihopat .
-Nu așa repede !
Mă lovește și el în față și se uită spre bandajul de la gâtul meu care este plin de sânge
-Ia uite , te-au atacat fantomele și ai devenit un nebun .... cine credea ?
Mă apasă pe rana de la gât și mă abțin să nu plâng .
-Nu , mă doare! Îi zic și îi dau mâna de la rana mea . Nu face asta!
-Ai fost băiat rău ... s-a supărat șefu' pe tine .
Mă prinde de brațul în care am avut un ciob înfipt și mă apasă din nou .
Mă răsucesc pe podea și lacrimi mi se preling pe chip .
Gem de durere și dau din picioare precum un apucat .
-Mă doare! Spun din nou , dar mă apasă fără să ezite .
-O să ai o hemoragie frumoasă aici . Spune și își ia mâna de pe umărul meu .
Se uită la mine de sus . Îl privesc pe sub gene , întins pe podea.
-Ești un nenorocit! Îi scuip eu vorbele urmate de niște sânge .
Mă ridic încet și îmi duc mâinile spre bandajul de la gât și spre acel bandaj de la braț . Mă apropii de acesta .
-Ai meritat asta . Nu mai ești băiat bun , V.
- vrei să îți spun ceva? Degeaba alergi după mine și vii aici , nu mă voi mai întoarce niciodată la tine , gunoiule!
-Da' eu nu alerg pe aici . Am venit la tine , ca să îți reamintesc , poate ai uitat , cine sunt eu .
Mai fac un pas spre el
- Nu mi-e frică de tine. Fă ce vrei .
-Te omor . Vei muri poate , nu știu . De ce nu te-ai dus la spital? Acum e mai rău . Bietul de tine .
-Ieși! Afară de aici! Afară!
Dau cu piciorul înspre el
-Dispari , nu aparții acestui loc.
-Da' tu aparții nebunule?
Se apropie de mine și mă atinge pe gât . Mă strange de gât fără să clipească
-Te omor , V! Bestie ce ești.
Mă strânge în continuare și mi se taie respirația . Mă fac roșu la față și simt că mă sufoc . Îi scuip niște sânge în față.
-Ce faci acolo? Se aude o voce și vine spre noi . Ce faci?
Zice disperat la culme și îl frige un pumn nemernicului în gură.
Acesta se clatină și se da în spate .
Mă las moale în brațele lui J Hope și simt că leșin
-El nu este RM! Ce ai cu , V? Îl ia acesta la rost pe el
-Ops... am greșit persoana atunci . Zice el amuzat
J Hope se duce spre el
-Ieși afară . Îi ordonă Hope . Dacă nu , sun la poliție . Cu ce drept te atingi tu de V? Turbează Hope
Abia mai văd , dar mă sprijin de un perete . Mă simt mândru de iubitul meu .
-Sunt fostul lui iubit . Bine , ies . Nu trebuie să faci așa.
-Iar eu sunt .... spune Hope și se uită superior spre el , iubitul lui . Și dacă , te mai apropii de V , o să ai parte de necazuri ...
-Wow , vai , vai ..... voi doi sunteți doi nebuni . Cum rupeți patu' hă?
-O să te rupi tu în două cât de curând din cauza mândriei tale. I-o trântește Hope
-Au , m-a durut , inima mea . Eu sunt mândru? Nu te uiți la tine?
-Eu nu mai stau la discuții cu tine!
J Hope îl prinde de braț și îi dă un vânt .
Acesta o ia înainte cu o față de rege
-Ce figuri , bombăne el
-Da . În casa mea , fac ... orice vreau!
Hope îl duce în dreptul ușii pe care o deschide din două mișcări
-Afară! V nu mai e singur .
Fostul meu ex iese din casă cu nasu' pe sus .
Se întoarce spre J Hope care se uită la el
-O să plătești scump pentru asta! Îl amenință el pe Hope al meu
-Eu? Tu .... fă bine și sper că nu ești în vizorul poliției .  O să te reclam . Dacă V va păți ceva , din cauza ta .... vei răspunde în fața legii!
Îi trântește ușa cu putere în nas și vine la mine .
-V , ești plin de sânge! V , mă auzi?
Îi zâmbesc lui Hope și răspund
- Nu , azi nu e luni .
Îmi dau ochii peste cap și mă las moale , îmi pierd conștiința .
Văd întuneric peste tot . Întind mâna spre el și îl ating , aici unde sunt eu .... nu poți să fugi de aici . Am rămas blocat . Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost strigătul lui Hope , zicea ceva de ambulanță .... după care m-am lăsat în ghearele întunericului din fața mea.
Perspectivă Emily
-Și cum a fost? Ce a zis doctorul' ? Mă întreabă Mi Rae când ieșim din spital .
-Kookie va fi bine , organismul lui e puternic . Nu a cedat și a evoluat perfect . Doctoru' spunea că în felu' ăsta va ieși de aici în curând.
-Ah , ce bine . Merită asta , mă bucur mult ' Emily!
-Mulțumim . Am vorbit cu el . Doar că....
-Ce s-a întâmplat? E ceva de rău?
-Nu . Kookie m-a luat în brațe și m-a sărutat , mi-a zis că i-a fost dor de mine și că se bucură că sunt acolo pentru el .
Mi Rae se oprește din mers exact când ieșim din spital .
Mă uit la ea cu ochii mari
-Ești bine? Ce tot ai? Te comporți așa de azi .... e ceva ce eu nu știu?
-Emily , eu ...
Mi Rae se uită în ochii mei atât de direct pentru prima oară în această zi . Mai făcea așa și înainte , dar atunci era ceva grav .
Mereu când are ceva pe suflet se uită fix în ochii mei și îmi spune . Astăzi , simt că e mai complicat . Oare s-a întâmplat ceva?
-Și tu? Ce vei face? Stai cu el? Suga ?
-Off ... nici eu nu știu . Nu vreau ca , Kookie al meu să sufere , țin mult la el . Serios , nu vreau să îl rănesc.
-Și Suga? Cu el ce va fi?
-Mi Rae . Lasă asta acum . Spune-mi ce ai?
- cum a fost? I-ai răspuns și tu?
-Sincer , am înlemnit ,  nu m-am mișcat , doar l-am mângâiat pe spate la început . M-a durut sufletul , nu am putut să îl rănesc . I-am răspuns și eu și universul meu s-a unit cu al lui în acel moment . Am stat până când a venit domnul doctor așa .
-Ce frumos . Spune ea cu o voce tristă . Câteva lacrimi i se preling pe chip .
-Mi Rae? Ce e ? De ce plângi? Te rog , spune-mi !
Mi Rae face un pas spre mine ca să fim mai aproape una de cealaltă.
-Este ceva rău . Nu am vrut , Emily. Mă simt deja rău . Regret mult
-Ce este? Mă sperii cu ieșirea asta .
-Eu .... știi că ..... tu îl iubești pe Kookie? Mă întreabă ea , iar eu fac ochii mari . Mai mult decât pe Suga? Care e cel din inima ta , Emily? Nu te poți juca cu el , Kookie e atât de inocent și merită pe cineva care să îl iubească cu adevărat . Asta am simțit când l-am văzut azi .
Iau o gură de aer proaspătă.
-Eu ... uite , Mi Rae . Voi fi sinceră cu tine . Suga e aerul meu . Nu pot să respir fără el . Suga e primul din inima mea . Cel pe care l-am întâlnit și cu care am vorbit . Suga este numărul unu , iar eu îl iubesc foarte mult . Kookie mi-a fost alături în acele momente când Suga nu a putut . Dar Suga era legat de mâini și de picioare atunci .... a suferit și el mult ,chiar dacă nu a arătat . Kookie mi-a fost mereu aproape . Dar Suga nu a putut în acele momente . Am petrecut timp cu Kookie și m-am atașat de el . Mi-a oferit liniște . M-a calmat cu simpla lui prezență. Nu cred că îl iubesc. Nu știu ce voi face . Dar de asta sunt conștientă. Suga e cel din inima mea . Îl iubesc pe Suga .
-Emily ... bine . Am înțeles . De ce l-ai sărutat? Ce îi vei spune lui Suga?
-Eu.... mi se taie respirația când Suga coboară din mașina lor , a celor din BTS în fața noastră. Șoferul închide portiera , iar Suga vine spre noi .
Îi zâmbesc , cald , chiar dacă e la distanță.
Mi Rae nu îl vede . E cu spatele . Pașii lui Suga se apropie și mai mult de noi.
Mi Rae mă trage de mână.
-Ești atentă la mine? Ce îi vei zice lui Suga? Te-ai sărutat cu Kookie , Emily! Iar eu îl iubesc pe Kookie! Îmi place de el ... de azi , de când l-am văzut!
Mă întorc spre Mi Rae șocată de vorbele ei.
Fac ochii mari și mă uit la Suga care s-a oprit din mers. Mi Rae se întoarce spre el
Suga face un pas în față și se oprește între noi două.
Mi Rae se face roșie la față.
-Ce ai zis? Se uită el spre ea . Emily , ce ai făcut? Mă întreabă cu glas stins . Nu e adevărat , corect? Eu am venit aici pentru tine și aud că tu ....
Mă uit spre Suga cu ochii în lacrimi
-Nu e așa . Spun eu  cu o voce amară.
Mi Rae adaugă
-Exact, Suga .  Nu este așa . Ai auzit greșit , am vrut să spun înțeles . Scuze!
Când Mi Rae zice scuze îmi dau seama că își cere scuze .  Îmi cere mie scuze . Îmi zice să o iert .
Suga se dă un pas în spate .
-Nu mai mințiți . Așa e , nu? Emily , fii sinceră cu mine! Oricum îl voi întreba pe Kookie mâine!
Întind mâna spre Suga care se uită la mâna mea . Mă atinge delicat , cu pielea lui catifelată . Fac un pas spre el și îl privesc în ochi
-Ai auzit bine , Kookie m-a sărutat azi . Nu am răspuns la început , dar apoi .... nu am vrut să sufere Kookie , l-am sărutat și eu . Dar nu cu iubire , eu doar pe tine te iubesc , Suga . Ești singurul din inimea mea . I-am zis și lui Mi Rae . Doar tu !