The Revenge

Capitolul 1

Harry 's POV

Minutele treceau, iar alcoolul curgea ușor prin mine. Sângele Îmi circula prin vene cu o viteză anormală, simțindu-mi pulsul pompând cu fiecare mișcare nereușită pe care o fac. Lumina difuză pătrundea ușor, lăsând la vedere obiecte si poze cunoscute. Am făcut pași strâmbi prin cameră, susținându-mă de marginea biroului care îmi era la îndemână, dar cu fiecare pas, șansele de reușită erau așa departe.

- Vă dau dracu' pe toti! Am șuierat, strângându-mi ochii atunci când o ințepătură Îmi străpunse fruntea. Era dureros, iar patul părea așa departe. Nu mai aveam răbdare, dar nici somn nu îmi era.

Voiam să mă așez și să mă odihnesc puțin pentru că în momentul ăsta, totul părea imposibil și mă obosea așa de tare. Am suspinat înfrânt atunci când m-am așezat pe scaunul puțin cam tare și inconfortabil. Privirea mea a căzut pe pat și fără să vreau m-am încruntat la el.

- Dacă ai fi aici, Rose! Cu siguranță nu ai fi mândră de mine. Am șoptit, aproape începând să mârâi când câteva lacrimi Îmi umpleau ochii umflați și așa de grei

- Dar vei fi! Poate nu acum, dar ți-am promis, iar eu nu încalc niciodată o promisiune!

Am continuat fără să vreau, ducându-mi mâinile care tremurau spre ochi. Mi-am lăsat capul în palme, încercând să imi smulg durerea și amintirile care apar. Dacă aş putea aş aduce-o aici, aş strânge-o în brațe, aş săruta-o, iar la urmă i-aş spune cât de mult o iubesc, dar nu! A fost un joc tâmpit, sugrumat de pariurile mele și de minciuni. Înconjurat de idioți, iar ea ieșit ca un înger dintre nori, care mi-a readus zâmbetul pe buze, dar eu ce am facut? Am căutat să îmi vars nervii si iubirea părea imposibilă pentru mine, iar atunci când mi-am dat seama, era prea târziu.

Brațele mele s-au desprins ușor si chinuitor de ea, aducându-mi la viață sentimente noi. Lacrimi pe care nu le gustasem până la ea,iar dragostea urmată de sentimentul de ură care mă făcea să mă simt vinovat.

- Ma urăsc așa de mult, Rose. Nu găsesc nicio modalitate prin care să-ți arăt asta, dar te-am iubit al dracului de mult și încă o fac! Am țipat de data asta, lovind cu pumnul in suprafața dură pde lemn a biroului.

Impactul a fost cutremurător, dar senzația de melancolie Îmi făcea corpul să pară de jeleu. Oasele au trosnit ușor in contactul brusc, iar mici urme roșii s-au format de-a lungul degetelor.

- Harry? Oh Doamne! Un suspin sec s-a auzit din spatele meu, dar nu m-am sinchisit să mă întorc.
- Ce ai facut? Unde ai fost până acum?

Întrebările veneau una după alta într-un mod alert și înainte să realizez, Nicole era în fața mea. Mi-am ridicat privirea încețoșată spre ea, realizând că lacrimile s-au uscat pe obrajii mei, dar erau încă vizibile. Un moment de cedare pe care aș fi vrut să-l ascund.

- Ai de gând să-mi răspunzi? Mă întrebă, dar de data asta era mult mai calmă.

- Nu . I-am răspuns cât de calm am putut uitându-mă încruntat pe sub ochi la ea. S-a încruntat și ea la mine observând dorința ei de a mă plesni chiar acum.

Încruntătura dispăru la fel de repede ce a conștientizat că nu am nicio vânătaie pe corp sau că sunt intact din punct de vedere fizic. Ochii ei căprui, dar așa de pătrunzători coborau încet pe corpul meu, verificând fiecare parte, încercând să găsească vreun defect, însă, spre norocul meu nu există niciunul.

- Am ieșit să ma plimb. M-am auzit vorbind, încercând să crispez orice motiv de îngrijorare pe care l-ar putea dobândi.

- Mi-am dat și eu seama de asta, dar unde mai exact? M-a intreba din nou, agitându-şi piciorul drept.