~ Flashback
- Ryze! Ryze, te rog, ia copilul! Grăbește-te! R-..
- Maria! Nu! Maria, ești acolo?! Maria, te rog răspunde-mi! M-Maria?..
O bucată din tavan căzuse pe Maria, strivindu-i jumătate din trupul firav.
Peisajul îmi frângea inima, crea un gol imens intr-aceasta. De ce? De ce ea? Sunt un mizer!
- Tati.. ? Mami va fi bine? întrebă Xin, plângând, privindu-și mama la pământ, într-o baltă de sânge și ținându-se de piciorul drept al tatălui său.
De ce? De ce a trebuit să asiste la tragica moarte a propriei sale mame? De ce un copil de 6 ani are parte de astfel de lucru?
- Ai.. Grijă de ea.. Vă iubesc! apucă Maria să spună înainte de a-și epuiza ultima suflare și făcând-o pe Xin să urle, aruncându-se în genunchi în fața cadavrului, cândva o femeie grațioasă, o femeie dulce, o femeie.. Bună. Iar eu? Un om incapabil care i-a năruit viața! La naiba!
Am luat-o pe Xin de jos și am început să alerg prin praf, deși rănit, Xin țipând după mama sa și continuând să plângă.
Alergam de ceva vreme, fără a avea o ţintă. Plămânii îmi ardeau, aşa că mă decisem sa iau o pauză, oprindu-mă ȋn faţa unei fântâni și începând să scot apă din care am băut și m-am spalat pe faţă, îndemnând-o si pe Xin sa bea, pentru că plansul o dezhidratase. Am reflectat la scena mortii sotiei mele, iar o vinovăţie imensă îmi străpunse sufletul.
Ochii roşii ai ficei mele imi adanceau acel gol creat în inimă, a cărui bătăi abia le puteam simti.
Am pornit spre Xin, i-am luat faţa in palme şi cât de convingător am putut, i-am spus: - Nu îți face griji, scumpo! Totul va fi bine! Îți promit că voi fi eroul tău! Ce zici?
Ea şi-a şters ochişorii şi zâmbind m-a îmbrăţişat, alinându-mi câtuşi de puţin durerea.
Destinaţia mea era casa surorii mele, Claudia, care locuia la o distanţă destul de mare faţă de locul ȋn care ne aflam, aşa că am luat-o pe Xin ȋn spatele meu şi am cărat-o cam jumătate de zi, până oboseala nu mi-a mai dat voie să o duc. M-am așezat jos pentru a-mi recăpăta respiraţia normală.
- Tati, sângerezi.. îmi spuse copila.
Spre avantajul meu, soția mea lucra in medicină, ceea ce a ajutat-o pe Xin să găsească câteva plante care m-ar putea ajuta cu rana deschisă.
Mi-am rupt o fâşie din cămaşă, pe care am pus pasta din plante si am legat-o strâns de rană, care durea al naibii de rău.
De îndată ce am terminat procesul, Xin mi-a sărit în brațe.
- Nu mă părăsi și tu.
HERE COMES THE BOOM
Salutări omenire.
Sunt Ștefania, și după o perioadă imensă de timp m-am gândit că ar trebui să mă reapuc de scris. Nu am mai scris de ceva timp, așa că niște păreri ar fi extrem de binevenite.
!Îmi pare rău pentru orice greșeală gramaticală/de exprimare!
