Nopți Prea Lungi,Pline De Gânduri

"Hai pe afară!"

Pare o rugăminte(întrebare+rugăminte) normală. Te cheamă prietenii sau iubita pe afară și mergi. Dar cine s-ar fi gândit ca vrea să mă îmbrățișeze....la 2:20 dimineața?!?

Cu frică de taică-meu mă îmbrac rapid și merg cu pași silențioși la ușă. Acolo dau de prima spaimă: ușa nu era încuiată. M-am simțit norocos că nu intrase cineva. Apoi la fel de silențios mă strecor pe ușa descuiată și cobor ca un "ninjalău" scările blocului. Eram atât de încordat la mușchii gâtului încât cred că dacă cineva mi-ar fi dat un pumn in gât,abia l-aș fi simțit. Afară vântul dădea o senzație de nesiguranță iar picurii mici și rari de ploaie acompaniau acest sentiment.

Ajung la scara ei și ne luăm în brațe. Tricoul ei era unul scurt,așa că i-am putut simți pielea fină de pe șolduri. Am intrat în scara blocului și am început să râdem de metodele pe care le-am folosit ca să ieșim afară din casă.

Apoi, îi mângâi ușor șoldurile și îmi lipesc fruntea de fruntea ei,apropiindu-mi buzele la un centimetru de buzele ei,lăsând-o să aștepte cu sufletul la gură sărutul. În timpul acesta i-am șoptit ușor:
- Te iubesc!

În secunda următoare mi-am apăsat buzele pe buzele ei într-o serie de săruturi scurte,dese și pasionale.
Apoi am plecat spre casă cu zâmbetul pe buze. Ajuns din nou acasa,în mare grabă mi-am pus hainele pe scaun. Și iată-mă. Obosit si făra griji.

______________________________________

God damn'! În sfârșit am scris ceva ce mă ajută mult. Ceva care are legătură cu titlul cărții.

YAAAAAAAA!!!!