Fugi. De mine. De tine. Ti-e teama..dar nu esti singurul.De clipa de astazi,de cea de maine,de noi. Ne-am schimbat, desi cand ne privim nu reusim sa observam cat de mult. Pana si privirea s-a schimbat intr-o negura cetoasa. Nu ma mai privesti cu aceiasi ochi. Nu mai simt aceeasi emotie la atingerea ta. Nu pot decat sa presupun ca la fel simti si tu. Altadata, cuvintele ne erau prietene. Astazi, ele sunt dusmanii inimilor noastre, caci se privesc in tacere dar nu mai inteleg si nu mai simt nimic. Nu stiu ce a distrus magia dintre noi. Nu stiu ce a incarcat aerul dintre noi pentru ca a devenit irespirabil. Nu stiu cine ne-a schimbat si cu ce motiv, nu stiu de ce nu ne mai putem privi in ochi. Totul a devenit straniu si greu de dus. Ma simt de parca as purta o povara imensa in suflet si nu o pot lasa jos. Imi simt sufletul chinuit, mintea tulburata, si imi vine sa plang. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. Desi nu vrem sa spunem cuvantul final, in sinea noastra il strigam si il blestemam. Oare chiar s-a terminat?.... a fost minunat, a fost magic, dar pana si lucrurile minunate au sfarsitul lor. Te-as imbratisa ca sa-ti redau zambetul pe care tot eu l-am furat cumva, desi nu stiu cum a fost posibil. Incerc sa-mi spun ca a fost timp irosit, ca a fost o alegere proasta...tu si cu mine... dar nu a fost asa. Timpul pe care l-am petrecut impreuna a fost incredibil. Am descoperit in mine puteri nebanuite, sentimente complet necunoscute, o noua eu... Tu ai facut asta pentru mine si nu pot sa te urasc, si nu pot sa te uit. Maine va fi un nou inceput. Pentru fiecare dintre noi. Maine, va insemna o alta bucata dintr-un alt timp. Ne vom aduce aminte unul de celalalt, ne vom cauta chipurile in ceilalti, ne vom plange in tacere destinul si vom spera la o alta iubire. Cel putin la fel de intensa ca asta. Maine, vom desena o alta inima si un chip. Maine, nu va insemna acelasi lucru pentru amandoi. Poate ne vom reintalni candva, ca doi vechi prieteni, si ne vom impartasi povestea. Sau poate ne vom reintalni dar ne vom preface ca suntem doi straini si vom trece unul pe langa celalalt. Cine poate sti ce se va intampla cu adevarat? Cine poate sti de ce ne este data durerea? Sa ne schimbe? Sa ne maturizeze? Sa ne rupa unul de celalalt? Sa ne masoare iubirea? S-a terminat. In urma noastra ramane un loc gol, dezolant si o poveste neterminata... Raman doua suflete chinuite de aceaasi soarta, de aceleasi amintiri, legate de aceeasi ata invizibila numita destin. Ce pacat. Ce irosire. Ce singuratate. O mare de ganduri si amintirea chipului tau. Priveste-ma in ochi sa-ti pot citi durerea. Priveste-ma in suflet sa-mi poti citi suferinta. Haide sa privim pentru ultima oara si apoi sa ne luam ramas bun.
YNuJIZO~|
