Singur,dar nu Singur

Tot prostie...

Ce e mai dureros decât indiferenta? Care lucru te loveste mai tare? Inca nu stiu, probabil ma doare cel mai tare cand cineva e indiferent, cand uita ca existi, cand uita tot ce ai facut pentru el, cum ai putut, cum ti-a permis viata... Nu e ciudat? "Uit ca existi, dar cand am nevoie, catusi de puțin de tine, imi aduc aminte ca faci parte din viata mea"...
Cum poate un om sa se schimbe intr-un interval de 10 minute, 30, 50, o ora, o zi... Gaseste o obtiune mai buna si te da dracu... Ce rost mai are sa ai asemenea oameni in preajma ta, decat asa, mai bine mori singur, inconjurat de pisici, ca vei stii sigur ca nu te v-or parasii niciodata, indiferent de ce alta obtinue buna au avea.. Daca stam si gandim bine, animalele sunt mai de incredere decat omul. Pe un caine, oricat l-ai lovi, oricat ai urla la el, niciodata nu iti va intoarce spatele, iti va pupa mainile si va uita ca l-ai asuprit, dar unui om nu ii e de ajuns ca ii dai o caciula, are nevoie si de resul hainelor...
Din nou, ce sa zic, rasa umana e cea mai proastă rasa din intreg pamantul...ce sa te aștepți, din nou spun, la iubire? Ce iubire? Iubirea e doar un interes, iubirea nu se mai simte, interesele sunt acum ancorate in orice fel de relatie, si chiar daca sunt oameni care mai au puterea sa iubeasca, devin reci , pentru ca, interesul persoanei caruia ii tii iubirea, te face sa urasti atat de tare oamenii incat dispretul iti e multumirea.
Si nu e oribil? Pentru ce mai traim, pentru interese? Eu imi doresc ca rasa umana sa isi revina la normalitate si sa vada partea frumoasa a vietii, pentru ca, daca esti iubit si iubesti, ai tot ce iti doresti, indiferent daca esti sarac,bogat, bolnav... Iubirea te ajuta sa treci peste orice. Dar cum ziceam, sunt prea rare astfel de situatii.
Si ce vorbesc eu de iubire, defapt cred ca stiu sa iubesc, imi iubesc familia mai presus de toate. Imi iubesc prietenii, dar nu stiu daca stiu sau dacă as putea sa iubesc un om de sex opus, adică un iubit, sau ceva de genul asta.
*
In fine, e 1 noaptea, stau in intuneric si ascult muzica.Afara ploua, toamna isi face aparitie, parca deja i-a dat sutul in fund verii. Pe mine ma bucura, insfarsit scap de soare, de caldura. Mai sunt doua saptamani si o sa imi incep viata artistica, pe care o iubesc atat de mult, incat as face orice sa stiu ca o sa traiesc mereu plutind prin ea, lasandu-mi sentimentele si infrumsetand lumea monotona cu culorile lucrarilor mele. Astept sa ma plimb prin parcul din fata liceului, sa stau si sa privesc fiecare frunza cum isi pierde viata si cum este calcata apoi de elevii mahmuri care ies sa fumeze cate o tigara si sa mearga mai apoi imputit cu fum de kent in clase, iar profesorii sa deschida geamurile ca sa intre aer si sa racim ceilalti nefumatori din cauza putori lor.
In camera e liniste, inca greierii canta, ce e mai placut decât sa stai in intuneric , cu ochii deschisi, sa se vada doar luna pe geam, iar greierii sa iti cante? Si acum ca e noapte si e liniste, ma pot gândi la el... De ar fi asa usor, de as putea... Dar nu , nu pot, e greu, mult prea greu, și penibil, cred ca e penibil. Daca e mai aproape decat cred, nu, nu e aproape, doar halucinez. De ce mi se intampla mereu doar mie lucruri de genul asta. Inca imi vine sa rad si chiar rad ca o nebuna prin camera...
Mi se face somn, ma intind bine in bratele iubitului meu pat si adorm.