Capitolul 2

865 43 12
                                    

Din perspectiva lui Aris

Minutele treceau, însă durerea ușoară a cefei încă era acolo. Idiotul acela nu a avut nici cea mai mică intenție de a-și cere niște scuze nenorocite. Oricum nu rezolva mai nimic cu asta, dar mna...măcar demnitatea mea era spălată.

- Ai de gând să-mi răspunzi astăzi?!
Vocea dură a directoarei mă scoase din gândurile mele, aducându-mi o stare nu tocmai frumoasă. Nu-mi place când lumea îmi vorbește pe tonul ăsta, de fapt dacă stau să mă gândesc mai bine, lumea nu prea îndrăznește să îmi vorbească.

- Răspunde!

- Și dacă nu vreau?! ...Ce o să faci? o întreb plictisită, scoțând la iveală un mic rânjet batjocoritor.

- Păi în acest caz, nu te gândi că vei ieși prea curând din biroul meu.

- Să știi că mă simt destul de bine aici. I-o tai rapid, făcând-o să își înghită cuvintele. Zâmbesc învingător și îmi sprijin picioarele pe biroul său fără nicio jenă.

- Cât tupeu poți avea, domnișoară?! Se răstește nervoasă.

- Deja mă plictisești cu întrebările tale. Dă-mi naibii o pedeapsă și lasă-mă să plec până când nu părăsesc biroul ăsta din propria inițiativă.

Rostesc și o fac pe ea să își mărească ochii în semn de mirare. Fierbea de nervi, iar asta se putea observa foarte ușor din modul în care își strângea pumnii. Deja mi se părea penibilă. Oricât de mult aș scoate-o din minți pe ea sau pe oricare profesor din școala asta, știu sigur că nu mă pot brusca în vreun fel.

- Ieși cât mai repede din biroul meu până când nu-mi ies din minți! Urlă spre mine, crezând că mă va face cumva să par slabă în fața sa.

- Nu ți-ai ieșit deja?? Zâmbesc iar spre ea.

Acum că mi-a ordonat să ies nu voi părăsi biroul nici moartă. Nu sunt proasta nimănui, așa că nu am de gând să-i fac pe plac.

Îmi întorc privirea într-o altă direcție și mă prefac că nu am auzit-o. Aceasta răsuflă, fiind deja depășită de toată situația și se așează pe scaunul de pe partea cealaltă a biroului.

- Poți pleca...

Dabea de reușesc să o aud când șoptește. Rânjesc din nou învingătore și mă ridic de pe scaun. Știam eu că nu poate duce mai mult și că-mi va ceda. Mereu o face.

Îi mai arunc încă o privire după care rostesc către ea cu un rânjet toxic:

- Ne vedem în curând, Lissa.

Și cu asta ies din încăpere aproape pufnind în râs când îi văd fața stupefiată. Frate, cât dramatizează unii...

- Sâmbătă la ora 15 te aștept în sala de detenție. O aud țipând către mine.

- Da, da...îmi flutur mâna în aer nepăsătoare.

O aud oftând, ca de obicei după ce se termină o ședință cu scumpa de mine.

Idioata de Sarah a plecat acasă. Acum sunt singură în nenorocita asta de școală. M-aș putea duce acasă, dar chiar nu-mi doresc s-o mai văd pe mama azi. Toate criticile sale mi-au ajuns până în gât. M-am săturat.

Îmi duc hotărâtă mâna spre buzunarul jachetei de piele și îmi scot una din țigările făcute de către Aaron. A avut grijă ca în ea să-mi pună tot ce iubesc mai mult.

Îmi scot bricheta și o aprind fără să mai aștept vreo secundă. Eram hipnotizată de frumusețea acelui joint și jeleam prea mult după gustul lui.

Fumul îmi invadase simțurile imediat. Plăcerea mă învăluia încetul cu încetul, iar corpul meu se înmuia drogat de plăcere la aroma esenței tari. Adoram modul în care mă făcea marijuana să mă simt. Era singurul lucru de care eram obsedată până peste cap.

- Crede-mă, aș da orice pentru a mă reîntoarce înapoi, dar nu pot face asta... O voce de băiat mă trezește din melancolia mea. Îmi ridic ochii din pământ și îmi duc privirea spre sursa sunetului.

Era băiatul ce îmi dăduse cu mingea în cap. Părea plictisit. Stătea rezemat de zidurile liceului și privea ușor în gol. Într-o mână ținea telefonul la care vorbea, iar în cealaltă o țigară obișnuită.

Mai aveam aproximativ jumătate de joint, iar asta făcea ca în mintea mea să se creeze o idee nebună. Aveam de gând să folosesc ultima jumătate pentru amuzament, iar asta îmi aducea și mai multă satisfacție.

Zâmbesc șiret și îmi duc către buze filtrul, trăgând mai apoi tot din ce mai rămăsese. Aveam plămânii încărcați cu fum, iar ideea mea avea să fie pusă în aplicare imediat.

M-am apropiat cât am putut de repede spre băiatul cel nou, având grijă să nu fiu observată. M-am poziționat în fața sa, făcându-l să-și arcuiască sprâncenele confuz.

Se uita adânc în ochii mei. Nu știa de ce venisem spre el, iar asta îl frământa pe dinăuntru. Se vedea clar. Voiam să-i spun ceva sau să reacționez în vreun fel, dar nu puteam din cauza fumului ce stătuse prea mult timp în plămânii și gura mea.

Mă apropii încet de el, făcându-l să se retragă ușor în spate. Fețele noastre ajunseseră la câțiva centimetri depărtare între ele, așa că mi-am pus planul în aplicare imediat, și i-am suflat tot fumul direct în față.

Își închisese ochii, deschizându-și mai apoi gura, pentru ca fumul să-i intre în piept. Lucrul ăsta îmi dădea de înțeles că ceea ce făcusem eu nu l-a luat deloc prin surprindere și că de fapt lui îi plăcea.

Ok. Deci planul meu nu și-a atins deloc scopul...

Din perspectiva lui Juno

Simțisem de multe ori această aromă ce îmi făcea mintea s-o ia razna. Nu știu ce încerca fata asta ciudată să facă sau să demonstreze, dar chestia asta mi-a plăcut la nebunie.

Aroma acestui fum nu era una obișnuită pentru nările mele. Cuprindea o cantitate mare de marijuana, ceea ce îmi dădea de înțeles că fata asta nu este deloc străină de stupefiante.

Îmi iau telefonul de la ureche și închid apelul fără să-mi mai iau rămas bun. Mimez un rânjet șiret pe buze și mă las ușor pe spate, m-ai apoi lăsând ca tot fumul păstrat să-mi părăsească cavitatea bucală.

Arunc o scurtă privire spre fată și zâmbesc din nou. Expresia feței sale inspira confuzie. Era totuși ceva în privirea ei ce mă stârnea al dracu de rău, iar modul în care își mușca buza de jos mă făcea să o iau razna de-a binelea. Probabil era din cauza cantității prea mari de fum inhalat în plămânii mei.

Îmi duc palma spre brațul său și o trag mai aproape de mine. Ea înghite în sec fără să spună nimic.

- Marijuana, huh? o întreb șoptindu-i în ureche, având grijă să ii ating lobul cu buzele mele umede.

Ea tresare sub atingerea mea și se îndepărtează rapid fără să spună ceva, luând-o la goană, ieșind pe poarta liceului.












Cea din poza de la media este Aris

Her ShadowsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum