Her Shadows

Capitolul 5

Mi-am stins țigara de zidul școlii, mi-am dus mâna spre fusta neagră pe care am ales s-o port azi și mi-am aranjat-o puțin, făcând la fel și cu puloverul meu roșu. Arătam cât de cât ok, în ciuda faptului că m-am îmbrăcat în mai puțin de 5 minute azi de dimineață. Părul îl lăsasem rebel, iar ca încălțăminte alesesem botinele negre din piele.

Un mic sunet mă făcuse să-mi dau ochii peste cap, era și cazul să-mi răspundă. Mi-am dus mâinile spre telefon citind cu atenție mesajul.

"N-ai venit la două ore, iar acum avem sport. Ar fi bine să ai echipamentul la tine."

Am pufnit nervoasă, dându-mi seama că mi-am uitat echipamentului acasă. Grozav Aris, încă un trei săptămâna asta. Nu e de ajuns că mai ai și câţiva de doi...

Am aruncat telefonul în rucsac, rugându-mă ca proful să aibe un mic accident și să nu mai intre la ora asta și am intrat în școală, pășind hotărâtă spre sala de sport.
"Arisson Lachowski și Alexandru Stancu, sunteți chemați în biroul directoarei."

Ok. Stai puţin. Nici nu am intrat bine în liceu că deja am greșit cu ceva?! E deja culmea...

Am început să înjur în barbă în timp ce mi-am schimbat direcţia spre locul ce am început să îl frecventez din ce în ce mai des în ultimul timp.

Nu aveam nici cheful și nici cea mai bună dispoziție de a mă duce în biroul ciocănitoarei, iar ceva mă făcea să fiu și mai debusolată fiindcă nu înţelegeam de ce am fost chemată acolo alături de acel tip, dar voi afla imediat.

- Ia loc, divo! Glasul ciocănitoarei îmi zgârie timpanul, iar rânjetul ei superior mă scoate din sărite.

M-am conformat spuselor, fără să-mi dezlipesc privirea de pe Alex. Stătea pe unul dintre fotoliile de lângă birou și avea un aer periculos.

Nu mă intimidezi, scumpete.

- Am aflat de mica voastră joacă din coridor, porumbeilor. Și nu vă faceți griji, părinții voștri sunt deja pe drum spre liceu.

La dracu! Cumde uitasem de seara trecută?!

I-am aruncat o privire urâtă lui, provocându-i un zâmbet pervers.

Ce e în neregulă cu ăsta?!

Tot continua să mă privească pătrunzător, iar eu simțeam cum sângele îmi fierbe în vene de la toți nervii acumulați, deși nu arătam asta.

- Doamnă Stancu, luați un loc! vocea directoarei se făcuse auzită din nou odată cu intrarea pe ușă a unei femei brunete.

M-am ridicat de pe fotoliu, lăsând-o să se așeze. Alex zâmbește parcă mândru. Din nou. Ce e în neregulă cu tipul ăsta?!

Nu mă așteptam ca mama sa să arate chiar atat de bine. Se pare că am aflat de unde a moștenit frumuseţea baiatul sculptat de lângă ea.

Un uragan ce intră pe ușă îmi întrerupe mica revoltă.

- Tu ce mai cauți aici? îl întreabă directoarea pe fratele meu.

Alex se încruntă.

- Mama mi-a zis că nu poate ajunge, așa că m-a trimis pe mine. spune deșteptul, accentuând câteva cuvinte, uitându-se la mine.

- În fine. V-am chemat pentru că aici, în liceul meu, nu este tolerat niciun fel de afecţiune între persoanele de sex feminin si masculin.

Aaron incepe să râdă.

- A spus sex.

...

Ma plesnesc mintal la auzul cuvintelor lui.