After 2 - Continuarea

Capitolul 184.

Perspectiva lui Harry:

''M-am simţit bine astă seară Harry.'' îmi spune Tessa când parchez maşina la casa tatălui meu pentru a o lăsa.

Ar trebui să o duc acasă, casa noastră.

''Şi eu. Urăsc patinajul.'' spun iar ea râde.

''Nu mi-am dat seama.''

''Ce faci restul serii ?'' o întreb.

''Nimic, învăţ cred. Tu ?''

''Nimic, n-am nici un căcat de făcut de fapt.'' îi spun frecându-mă la ochi.

''Eşti obosit ?'' mă întreabă.

''Da, puţin.'' 

''Ar trebui să te culci devreme.'' sugerează ea.

''Nu pot. Nu am mai dormit seara în ultimele două săptămâni.'' admit eu iar ei îi cade faţa.

''Oh.''

Perspectiva Tessei:

Bineînţeles că nu a dormit.

''Ai..ai avut..'' încep eu.

''Da, în fiecare seară.'' îmi spune şi mă înţeapă inima.

''Îmi pare rău.'' Urăsc asta. Urăsc coşmarurile alea care îl bântuie.

Urăsc că sunt singurul elixir, singur lucru care le alungă.

''E în regulă. Sunt în regulă.'' spune el, dar cearcănele negre din jurul ochilor spun altceva.

Să-l invit sus ar fii o idee teribil de proastă. Ar trebui să mă gândesc ce fac cu viaţa mea din punctul ăsta înainte, nu să îmi petrec noaptea cu Harry. E aşa ciudat că mă lasă la casa tatălui lui, tocmai de asta trebuie să îmi găsesc un apartament.

''Ai putea să urci ? Să dormi, e încă devreme.'' mă ofer eu iar capul lui se ridică din pământ.

''Ai fii okay cu asta ?'' mă întreabă şi dau din cap înainte ca gândurile să mă invadeze.

''Sigur.. doar să dormi.'' îi reamintesc cu un zâmbet şi mă aprobă din cap.

''Ştiu Tess.''

''Nu voiam să sune aşa..'' încerc să mă explic.

''M-am prins.'' spune nervos.

Okay..

E o distanţă între noi care e inconfortabilă dar şi confortabilă în acelaşi timp. Vreau doar să mă întind şi să îi dau la o parte şuviţa de păr care i-a căzut pe frunte dar ar fii prea mult. Am nevoie de distanţa asta, la fel cum am nevoie de Harry. Sunt confuză şi ştiu că invitându-l sus nu mă ajută cu confuzia, dar chiar vreau să fie capabil să doarmă.

Îi zâmbesc şi se uită la mine puţin înainte de a da din cap.

''Ştii.. mai bine nu. Am nişte treabă de făcut şi..'' începe el să spună.

''E în regulă. Pe bune.'' îi spun şi deschid uşa maşinii pentru a scăpa de ruşine.

Nu trebuia să fac asta, se presupune că trebuie să mă distanţez de el, şi iată-mă fiind refuzată.. din nou.

Când ajung la uşă îmi amintesc că mi-am uitat rochia şi pantofii în maşina lui, dar el e deja plecat când mă întorc spre şosea.

Mintea mea repetă întâlnirea din nou şi din nou în timp ce mă demachiez. A fost aşa de.. drăguţ. Harry a fost drăguţ. A fost îmbrăcat elegant şi nu s-a certat cu nimeni, şi nici măcar nu a înjurat pe nimeni. Ăsta-i un progres major. Încep să chicotesc ca o idioată când îmi amintesc cum a căzut pe gheaţă, era foarte enervat dar era amuzant să îl privesc. E aşa înalt şi subţire şi picioarele îi tot tremurau în patine, a fost cu siguranţă unul din cele mai amuzante lucruri pe care le-am văzut.