Ajunsa acasa am intrat direct in camera mea. Nu plangeam. Pur si simplu ju mai puteam sa plang...nu mai aveam lacrimi. Pe o parte...mi-a facut bine sa merg la cimitir. Pe de alta parte mi-a facut bine sa-l intalnesc pe Alex. Nu stiu de ce dar are ceva special. Imi aduce aminte de...de el.
M-am pus in pat. Dupa mult timp am putut dormi. Dupa mult timp este prima seara in care pot inchide ochii, nu doar pentru a opri lacrimile, ci a ma odihni. Somnul ma cuprinde repede. Foarte repede. Un somn adanc si linistit. Cred..defapt nu cred, sunt sigura ca intalnirea cu ei mi-a facut bine.
