Am pornit spre casa. Casa in care nu am mai intrat de 12 ani. Casa copilariei mele. Odata ajunsa, am sucit cheia in yala si am intrat. Odata intrata, un val de amintiri mau lovit. Totul, absolut toata viata mea, copilaria mea, moartea parintilor mei, moartea lui.
Am urcat sus, la mine in camera. M-am asezat pe salteaua prafuita, si am zambit. Imi amintesc copilaria mea. In acest pat am stat timp de aproape 18 ani.

****
Ies din dus si ma imbrac intr-o bluza neagra si o fusta pana la genunchi tot neagra. Imi prin parul intr-un coc si imi iau niste pantofi negrii. Pornesc spre o florarie. Iau doi trandafiri albi si unul rosu. Pornesc spre cimitir.
Ajunsa acolo merg spre parintii mei. Asez trandafirii pe mormintele lor, si incep sa le vorbesc.
-Hei mama, buna tata. Ce mai faceti? Sunteti bine? Imi e dor de voi...chiar daca am 31 de ani tot ma simt un copil neajutorat fara voi. Stiti...cateodata simt ca locul meu nu este aici...sunt mult prea diferita de acest loc.-
M-am ridicat si am mers spre mormantul lui.
-Stii...mereu ti-am adus trandafiri rosii pentru ca si tu faceai la fel. La fiecare intalnire a noastra imi daruiai cate un trandafir rosu si imi ziceai ca acele petale de culoare sangerie, arata dragostea ce mi-o porti. Acum si eu iti daruiesc cate un trandafir rosu ca sa stii ca dragostea ce ti-am purtat-o este inca vie. Uita-te la mine...au trecut 13 ani de cand nu mai esti. Acum ar fi trebuit sa fim casatoriti, la casa noastra impreuna cu cei 8 copii ai nostrii si fericiti. In schimb, eu de 13 ani port doar negru, sunt adancita in intunericul sufletului meu. Darius...ai avut dreptate..m-am indragostit de Alex dar..dar nu am fost destul de curajoasa incat sa accept. Acum l-am pierdut..are o dulceata de fetita..nu pot sa mai fac nimic. Nu mai am cum. Nu ii pot lua fericirea acelei fetite si acelei femei. Si nici nu as vrea sa fac asta. Poate mi-a fost sortit sa fiu doar cu tine. Uite, vezi? Inca am inelul tau pe degetul meu. Nu l-am dat jos nici-o data. Darius...imi e dor de tine.-
Ma ridic de jos, imi sterg lacrimile de pe obraji si le fac cu mana familiei mele inainte sa plec. Pornesc spre casa. In mai putin de 10 minute ajung. Urc sus la etaj, imi schimb hainele si cobor jos. Cand m-am intors am vazut--

O Inima RanitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum