Povesti de Groaza

PRIETENUL MEU IMAGINAR

De mic copil am fost o fire singuratică,  fără prieteni, popularitate sau viata sociala.  Singurul meu prieten era un băiețel imaginar pe nume Mircea.
Mircea era un băiețel micut, de aceeași vârstă ca mine. Într-o zi, la școală, un coleg  m a jigni, făcandu  ma de râs în fata clasei. Am intrat pe usa plângând și promitandu i lui Mircea ca vom trăi și vom muri împreună. 
Timpul a trecut iar dintr un  tip retras și fără prieteni am ajuns un tip destul de ok,  nu neapărat popular dar cu prieteni. Din acest motiv am uitat parțial de Mircea.  Eram la o petrecere când ne am pus sa jucam Adevăr și Provocare. Un prieten căruia îi povestisem de Mircea m a provocat sa l invoc pe acesta. Am facut o dar simțeam că ceva nu era bine. S  a făcut 00:00 și am plecat acasă.  Fiind târziu nu era prea multa lume pe strada. Era totuși o persoana care părea sa dispară din când în când. În fata casei am fost împins pe jos. Am leșinat din cauza loviturii la cap. Când m am trezit eram într-un spațiu minuscul. Cu toate astea am simtit ceva lângă mine.  Am întors capul și l am văzut pe Mircea. Era schimbat. Crescu se. Dar arata oribil.  A zâmbit cu jumate de gura și l am auzit spunând :
,,Am fost lângă tine tot timpul dar m am plictisit sa astept  sa mori,  asa ca te am ajutat eu ''.
  Asta mi a fost sfârșitul.  Aveti grija ce și cui promiteti  ceva!!!