Povesti de Groaza

Cum e posibil?

"Sunt singură. Din nou. Ca în fiecare zi. În fiecare zi din acea zi oribilă.

Aveam 10 ani. Eram cu părinții mei pe drum spre mare. Eram fericiți. Totul era perfect. Nimeni nu ne putea strica ziua, sau așa credeam. De nicăieri, o masina ne taie calea. Eram pe un pod, deasupra unei șosele mari. Tata a tras de volan și am ajuns să cădem pe autostradă, unde o altă mașina s-a izbit de noi. Geamurile s-au spart iar părinții mei era in bălți de sânge. Cioburi le acopereau tot corpul. Nici unul nu spunea nimic. Nu mai clipeau. Nu mai respirau. Eu eram blocată în spate. Nu înțelegeam ce se întâmplă. La un moment dat, un polițist de la descarcerări m-a scos. Mă dureau toate. Capul cel mai tare. Și părinții mei au fost scoși și resuscitați dar au murit. Am fost dată în plasament. Nu puteam trece peste ce s-a întâmplat. Niciodată nu am putut. Nu am înțeles și nu voi înțelege ce s-a întâmplat.

Am mințit la început. Nu sunt singură. Mai este și monstrul care m-a adoptat. Îmi este frică de el. Am aflat acum o ora că el e ucigașul. Am stat în tot acest timp cu persoana care a cauzat accidentul și care mi-a omorât părinții. Notez asta acum, pentru că plănuiesc să fug la poliție. Aud ușa. A venit acasă. Nu știe că am aflat. Mă pregătesc și când vine la mine îl voi împinge și voi fugi. Voi reuși." Citi fratele victimei din jurnalul acesteia. Ea chiar a fugit. A ajuns la poliție. A depus mărturie. A rămas acolo peste noapte. Dar când a mers să își ia o cafea, a sfârșit ștrangulată. Acum era înmormântarea ei. Toți erau triști. Totuși nimeni nu a observat că afara, de la geam, se vedea silueta ucigașului. Ucigașul părinților ei, dar și al ei. Ucigașul a sute de persoane nevinovate. Ucigașul ce nu a fost niciodată prins. Niciodată.