Demersul dragostei

Capitolul 4

Jasmine privea absentă pe geamul mașinii încercând să dea câtuși de puțină atenție vorbelor rostite de mătușa ei. Oricât ar fi încercat, nu se putea concentra la ceea ce îi povestea Alissa de câteva minute bune. Era prea absorbită de gândurile ei ca să mai proceseze și alte informații. De ce el? De ce acum? Încerca să găsească măcar un singur motiv plauzibil pentru care el ar vrea să o vadă, dar nu reuși.

 Devenea din ce în ce mai nervoasă iar expresia de încruntare și faptul că își frământa într-una buza de jos cu dinții, dezvăluiau acel lucru. Ea nu voia nici să se apropie de el, darămite să-i vorbească. Trebuia să fie ceva ciudat la mijloc.

-Jasmine!

Bruneta se auzi strigată de Alissa și își întoarse capul de la geamul aburit, pe care abia acum îl observă. Își dădu seama că nu auzise chiar nimic din tot monologul mătușii sale iar dacă femeia descoperea asta, ar fi ieșit cam urât pentru ea.

-Da?

-Nu crezi că exagerează?

-Ba da, spuse Jasmine cu gândul de a-i întări teoria mătușii sale. Chiar dacă nu avea nici cea mai vagă idee de ce Alissa era așa de supărată, nici nu se gândea să mai întrebe. Știa că și-ar săpa singură groapa. Dacă descoperise un lucru demn de reținut despre femeia de lângă ea, era acela că urăște să vorbească degeaba fără să fie băgată în seamă.

-Exact de aceeași părere sunt și eu, adăugă femeia apăsând mai tare pe accelerație. Mi se pare prea de tot să care ghemotocul acela de blană după ea oricunde ar merge. Și în plus, javra aia e al naibii de bătăioasă.

-Sunt perfect de acord cu tine, o asigură cu hotărâre bruneta.

Deși începea să fie amuzată de situație, își păstră acea urmă de seriozitate pe chip. Îi venea să râdă pentru că susținea cu atâta sârguință un lucru de care habar nu avea.

-Și după aceea tot eu sunt cea vinovată pentru că bestia s-a înnecat cu o bucată de broccoli. De ce dă vina pe mine pentru că ea l-a scăpat din lesă? L-am pus eu să sară la sacul meu de gunoi și să-l rupă? I-am băgat eu bucata în gură? Nu prea cred.

Mașina se opri la culoarea roșie a semaforului iar Alissa își întinse mâna până la bancheta din spate și își luă geanta. Și-o așeză în poală și cotrobăi prin ea apoi scoase un pachet de țigări și o puse la loc.

Își simțea capul cum bubuie iar în acel moment nu o interesa absolut deloc despre nocivitatea acelor chestii. Coborî geamul cam de un lat de palmă și aprinse una. Trase un fum apoi observând că celelalte vehicole o iau din loc, călcă și ea pe accelerație.

-Parcă tu nu fumai, îi reamintise bruneta care până atunci doar a stat și a privit-o.

-E pachetul de urgență, o informă femeia și mai trase încă un fum. Și apropo, nici un cuvânt mamei tale. Deja crede ca nu te supraveghez destul de bine.

-Ce vrei să spui?

-Să zicem doar că nu a fost atât de fericită pentru că te-am lăsat să dormi la Hailey săptămâna trecută, pentru că cică erai în timpul școlii.

-Nu o lua în serios. Știi bine că mama a fost mereu mai protectivă. Iar acum că e la câteva sute de kilometrii de mine, vrea doar să se asigure că nu pățesc nimic. Așa se întâmplă când ești singurul copil, dar m-am obișnuit.

Alissa o aprobă printr-o mișcare a capului și termină țigara apoi aruncă chiștocul undeva afară. Închise geamul și se uită la Jasmine.

-Știi care a fost cea mai nasoală parte din înciotarea mea cu puful ăla de blană?