Ne grabeam catre Starsbruck , pentru ca era aproape de ora inchiderii . Am alergat putin , pana cand totul s-a facut negru .. Nu am mai simtit nimic ,decat durere , si strigatele disperate ale lui Danielle ..
***
Danielle's POV.
Teama . Asta e sentimentul urat care ma cuprinde acum si ma face sa izbucnesc in plans . Sunt pe holul spitalului , cu Emmy si doamna Payne , asteptand vesti de la Liam . Speram ca un doctor sa soseasca la noi si sa ne spuna ca Liam e bine , asta e tot ce vreau sa stiu .
- Scumpo , nu mai plange ! Liam o sa fie bine si sunt sigura ca nu i-ar placea sa te vada plangand . ma imbarbateaza mama lui , in timp ce ma strange in brate .
- Si daca nu o sa fie bine ? Ce o sa fac ?! E numai vina mea ! lacrimile reci imi cadeau usor pe obrajii mei fierbinti si rosii .
- Danni , fii optimista , te rog ! E fratele meu , nu imi pot imagina cum ar fii viata mea fara el ! Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva ! imi zice Emmy , in timp ce se opreste din plimbatul de hol , de colo - colo , si se aseaza in fata mea in genunchi plangand .
-Toate 3 stim ca Liam a avut probleme in trecut cu rinichii , poate ca au revenit . Hai , sa fim puternice , pentru el . doamna Payne ne imbratiseaza pe amandoua , ca o mama iubitoare si ingrijorata . Cat de norocosi sunt Emmy si Liam ca o au pe ea , mama mea nu cred ca a fost asta vreo data . Dar eu ii am pe ei , ei sunt familia mea , si cu toate ca nu e o legatura de sange intre noi , ei tot ma considera un membru din familia lor . Ii super ador .
Am stat cateva ore pe holul ala blestemat , pana cand un doctor s-a gandit ca ar fi bine sa ne anunte si pe noi de starea lui Liam .
- Probabil ca stiti ca Liam s-a nascut decat cu un rinichi . ne spune doctorul .
- Da , cand era mic a facut mai multe tratamente . il informeaza mama lui Liam .
- Pai , se pare ca problemele au reaparut . Rnichiul lui se pare ca nu mai vrea sa functioneze nici el prea bine fara celalalt .
- Si concluzia e ca ?! Nu ne mai tineti in suspans , va rog ! il implora Emmy .
- Concluzia e ca are nevoie de un transplant de rinichi . Ma scuzati acum , dar trebuie sa plec , mai am si alti pacienti . Liam doarme acum dar puteti intra la el in salon .si astea fiind spuse , il vad pe doctor indepartandu-se de noi , sper alte saloane . Eram socata , foarte socata . Nu mai puteam scoate un cuvant macar . Am simtit atingerea genunchilor mei cu podeaua , si cum lacrimile mi-au dat din nou navala pe fata . Cum de se intampla asta ?! De ce lui Liam ?! De ce mie ?!
Mainile lui Emily mi-au atins spatele , incercand sa ma faca sa fiu tare , si sa ma ridic de jos , dar cred ca era imposibil .
- Danni , mai bine mergi acasa . Si tu Emmy la fel . E noapte si Liam doarme acum . spune doamna Payne , care incerca sa-si opreasca si ea lacrimile .
- Nu , nu pot pleca . Nu vreau ! am strigat eu .
- Nici eu nu plec mama !
- Bine , nu mai incerc sa va conving , presupun ca e in zadar . Danielle , mergi sa-l vezi . m-am ridicat de jos , si am plecat cu privirea in pamant ,catre salonul lui . Probabil ca toti se uitau la mine , la noi , dar nu-mi pasa . Vroiam doar sa fiu langa el . Am ajuns in fata usii salonului si m-am gandit sa-mi sterg lacrimile . Lui Liam nu i-ar placea sa ma vada plansa toata , fara pic de vlaga . Le-am sters cu maneca puloverului si am apasat pe clanta rece a usii . Am deschis usa si am pasit inauntru. Un fior mi-a trecut pe sira spinarii cand l-am vazut pe el dormind , pe patul micut , in capatul salonului . M-am apropiat incet si temator de pat . L-am privit cum dormea , exact ca un inger palid . Mi-e dor de zambetul lui , de ochii lui blanji . Ma aplec sa ii sarut fruntea , apoi ma asez pe un scaun de langa patul lui si il iau de mana . Nu a durat nici un minut de cand m-am asezat ca el s-a trezit .
- Unde .. unde sunt ?..
- La spital . Te rog , nu te agita .
- Ce-am patit ?
- Ai lesinat in parc . Se pare ca .. ai .. ai nevoie de un transplant de rinichi . uimirea , tristetea si teama se puteau citii pe fata lui .
- Serios ? Adica .. serios ?
- Da Liam ..
- Atunci .. vreau sa ne despartim .
- Poftim ? Nici gand , nici macar sa nu te gandesti la asa ceva !
- Danielle , nu vreau sa suferi dupa mine daca mi se va intampla ceva !
- Dar nu ti se va intampla nimic , iti promit !
M-am aplecat usor pe patul lui si l-am sarutat . Stiam ca asta il va face sa taca .
* ONE WEEK LATER *
A trecut o saptamana . O saptamana in care Liam e inca in spital , iar eu am stat mai tot timpul aici . .
Nici la liceu nu am fost , dar cine are nevoie de asa ceva in momentul asta ?! Doamna Payne si Emmy au incercat mai mereu sa ma convinga sa plec acasa , dar si-au dat seama intr-un final ca daca voi pleca acasa , va fii doar pentru un dus si ma voi intoarce imediat . Si Liam m-a certat ca am stat numai aici , dar pur si simplu , nu pot pleca . Cam de fiecare data , Liam vazand ca nu voi pleca acsa sa dorm , ma ruga macar sa dorm langa el , si parca era mult mai bine . Sora si mama lui au facut testele de compatibilitate pentru transplant , dar din pacate , nu a avut noroc , niciuna dintre ele fiind compatibila cu el . Fara ca cineva sa stie,am facut si eu testul si se pare ca printr-o minune , eu ii pot dona un rinichi . O simpla coincidenta , dar daca stau mai bine sa ma gandesc , probabil ca e o minune . Inca nu le-am spus de asta , doar doctorul stie . Acum urmeaza sa ii spun lui Liam . Intru in salonul lui , pentru ca fusesem pana acasa sa ii iau de mancare .
- Buna dimineata soare ! zic eu , in timp ce il sarut .
- Buna dimineata ! ranjind , imi raspunde la sarut.
- Ti-am adus de mancare . despachetand pungile , am luat farfuria si am inceput sa ii dau sa manance . Imi place sa il rasfat , e asa dragut !
- Danielle , pot sa mananc singur ..
- Si ?! Hai , gura mareeee! amandoi incepem sa radem , iar el sa si manance .
- Acum serios vorbind ,mai stai si tu pe acasa . O sa ti se faca rau. Abea apuci sa dormi cate putin pe aici .
- Stai linistit , totul o sa ia sfarsit in curand..
- Ce vrei sa spui ?
- Liam , eu o sa-ti donez un rinichi ..
- Danielle ..
Heei sweet people ♥ ! Vreau sa va multumesc din suflet pentru cei peste 100 de cititori . Sambata cand am verficat aveam 103 , iar acum .. SURPRIZA :)) ! Sper sa crestem in continuare pentru ca eu consider ca totusi povestea asta merita . ;3Sa revenim , stiu ca e un capitol mai trist , banal , cum vreti voi [ don't kill me , please :)) ] , dar am inceput sa ma gandesc deja pe mai departe . Adica deja mi-au venit idei cu ce o sa urmeze in continuare , sau chiar si cum o sa se termine :)) . Vreau sa va spun ca probabil va avea 20 si ceva de capitole :( .
Vreau sa imi cer scuze daca vi se par prea lungi capitolele si sa-mi spuneti daca le vreti mai scurte :3 . Mi-ar placea daca ati lasa cateva pareri despre capitole in sectiunea de COMENTARII , as aprecia enorm :o3 . Va las ,cred ca deja v-am cam plictisit . Hugs and kisses ! ♥
