Plec spre casa fredonand o melodie de-a lui Marilyn Manson si cutreierand mintile oamenilor care treceau pe langa mine pe strada.Gandurile celorlalti sunt atat de plictisitoare si melodramatice, incat ma bucur ca am inclinatii criminale.Tot ce aud din capetele lor seci este:"Oare mai am vreo sansa cu el?',"Daca moare,eu mostenesc totul sau nu?","Oua,lapte,branza si sa nu uit maioneza!","Alunita aia de pe fund nu-mi place,iar oralul nu-l face prea bine.".
Imi blochez puterea, pentru a nu mai fi martora la toate secretele sau planurile plictisitoare ale oamenilor.Ajunsa acasa, urc in camera mea si deschid geamul.Afara incepe sa ploua.
-La naiba!spun si inchid fereastra.
Autor P.O.V.
Ce a ratat Scarlet sambata, cand a inchis geamul, a fost Jeff care se uita dinnou la ea.Criminalul era destul de curios de tot cea ce tinea de roscata.O urmarise in noaptea crimelor si-i lasase acele bilete.Nici macar el nu stie de ce a facut-o.Nu e stilul lui,dar are chef de joaca cu fata asta incojurata de rosu.A facut un plan destul de amuzant cu Jack.Mai mult un pariu,iar acum nu mai poate da inapoi,fiindca Jack a reusit sa-i implice pe Slender si Sally.
Este luni dimineata, iar Scarlet alearga ca de obicei spre scoala.Abia ajunge inainte sa se sune si se aseaza in banca ei din ultimul rand.Dupa ce a murit Lilla, nu a mai stat nimeni langa Scarlet in banca de doua persoane.Roscata isi scoate un caiet pe care sa deseneze in ora de dirigentie.Prin clasa al treilea razboi mondial.Se aude tare si clar soneria.
Scarlet isi ridica privirea din foaia cu desenul care incepe sa prinda contur si vede trei candele pe una din primele banci din fata.Imaginea celor trei fete moarte o strafulgera dintr-o data si zambeste sadic, tintind cu privirea flacarile lumanarilor,amintidu-si de disperarea lui Kim in timp ce ardea.Toti cei din clasa au cateo ocupatie zgomotoasa,doar ea sta in linistea ei enervanta si deseneaza copacul in care a vazut cadavrul.Isi ridica privirea la timp sa vada cum o punga cu lapte se indreapta spre fata dirigintei.Aproape,aproape,aproape!
O mana alba prinde munitia si dintr-o singura aruncare punga ajunge in cosul de gunoi.
Scarlet P.O.V.
Ma uit la ce se intampla in fata mea.Un baiat cu un hanorac alb si blugi negri imi studiaza colegii cu ochi lui albastri.In spatele lui sta o fata cu parul saten si imbracata intr-o rochie roz,draguta. Stiu, am dat de inteles ca nu-mi place rozul,dar fetei acesteia rozul ii scoate parca trasaturile copilaresti la suprafata.
-Copii,ei sunt Jeffrey si Sally Eye, noii vostri colegi,spune diriginta si arata spre cei doi, de parca nu erau singuri care ar fi putut avea rolul de "colegi noi".Profesoara de engleza se aseaza pe scaunul de la catedra si scoate o foaie din geanta.Am inteles ca fratele vostru Jack este la cabinet pentru declaratia referitoare la problema lui...
Pe usa intra ca o furtuna una dintre asistentele nesuferite de la cabinetul medical.
-Aaa!tipa ea ca descreierata lui peste si-mi sparge timpanele.
-Ce ati patit? intreaba diriginta si se uita spre usa deschisa larg.
-Este,este...incearca femeia sa articuleze cuvintele,se vede dupa fata ei ca ceva a ingrozit-o.
Un baiat intra in clasa.Are ochii bandajati si zambeste timid.Cel putin asa pare pentru ceilalti,eu imi dau seama ca ascunde ceva acest Jack.Asistenta incepe din nou sa tipe si iese din clasa urland.Jack inchide usa si-si intoarce fata spre noi. Toate hainele de pe el sunt negre,de la tenesi pana la hanorac.Sa rad sau sa ma ingrijorez de faza cu asistenta?Aleg pur si simplu sa-mi pun castile in urechi si sa-i ascult pe cei de la Linkin Park.Nu am nevoie sa stiu nimic despre nimeni, nu vreau sa cunosc persoane noi, imi place singuratatea. Nimeni nu ma intelege, nici macar eu. Cine are nevoie de prieteni cand exista muzica si arta?
Jeff P.O.V.
Planul nu merge bine,nici macar nu se uita la noi.Ceva e diferit la ea, nu este ca ceilalti oameni.Tocmai de acea toti suntem atat de curiosi sa stim mai multe despre ea.Slender nu-i poate citi gandurile,iar Jack a incercat sa-i transmita niste mesaje,dar nu stie daca au ajuns sau nu la ea.Acum sta si deseneaza de parca ar fi numai ea, exact cum fac si Hoodie si Masky cand se saruta.
E pur si simplu enervant,ma enerveaza planul stupid care parea bun,dar acum e cam inutil.Strica totul cu aptitudinea ei!Ma indrept cu pasi apasati spre banca fetei.Nici nu-si ridica ochii din caiet.Deschid gura sa spun ceva,dar sunt intrerupt de sonerie.
-Eu am plecat!spune ea si se strecoara pe langa mine iesind din clasa nervoasa.
Autor P.OV.
Scarlet se uita in spatele ei sperand sa nu fie urmarita.Isi scoate cutitul din buzunar si deschide un geam.Sare de la primul etaj al cladirii si aterizeaza in picioare pe cimentul din fata scolii.
Iese pe poarta principala si se indreapta spre padure.Parul ei roscat ii intra in ochi si nu-si mai simte corpul capabil sa inainteze.Ce e cu ea?Incepe sa tuseasca incontrolabil.Isi lasa nervoasa privirea in pamant incercand sa nu se uite in jur si fuge inapoi afara din padure.
Scarlet P.O.V.
Ajung in casa si merg in bucatarie pentru a-mi lua un pahar cu apa.Ce am vazut acolo, pai sa spunem ca aproape am cazut in genunchi cand am vazut-o pe cea care mi-a distrus viata stand de vorba cu ai mei.Nici nu-mi amintesc cum o cheama,nici ce mi-a facut,e prea dureros sa-o fac.
-Scarlet, o mai ti minte pe Fayre?Parintii ei sunt plecati o vreme in strainatate si ea va sta la noi,spune mama cu zambetul pe buze.
-Deci asa te chema...
-Domnisoara nu e frumos sa vorbesti asa!spune tata.
-Nu-i nimic,mereu Scarlet a fost mai prostuta!zice fata fara sa gandeasca.
Pupilele mele s-au marit cand am auzit-o.Eu proasta?Eu care fac unele din cele mai complicate desene,eu care am numai zece pe linie,care invat nu stiu cate limbi straine...sunt proasta? Nu,nu proasta...nebuna de legat! Incep sa rad,nu un ras din acela pe care il ai cand auzi o gluma buna, ci unul criminal.Ma uit la Fayre care ma priveste speriata.Cu pasi apasati merg spre ea si-o apuc de par.O tarasc dupa mine in sufragerie in timp ce ai mei striga sa-i dau drumul.
-Niciodata nu mi-a placut vaza asta!spun si capul fetei face cunostiinta cu cioburile vazei.
Vad o vitrina plina de portelanuri si o apuc pe draga mea prietena de gulerul bluzei.Mii de cioburi se imprastie in camera cand o arunc in prostioarele din sticla ale mamei.Lacrimile lui Fayre se combina intr-o culoare superba cu sangele ei.
-Ai spus mai de mult ca nu stiu sa cant la pian?intreb eu uitandu-ma in ochii ei si vazand agonia din acestia.Plangi?De ce?Moartea e o chestie de bucurie!spun si chicotesc ca un copilas.
-Ce nai...
O intrerup tragandu-i cu putere cateva fire de par din cap.Tipa cat de tare poate,iar eu o ignor.
-Nu zic ca Mozart e naspa,dar il prefer pe Beethoven, mai ales Sonata Lunii, mie mi se pare uimitoare, tie nu?Imi e cam lene sa o cant singura!Nu vrei sa ma ajuti?
Ranjesc sadic si pana sa poata sa spuna ceva o dau cu capul de clapele pianului mamei.Dupa vreo cateva izbituri...pai sa spunem ca ii cam facusem fata mai "frumoasa".
Dupa ce o las pe inconstienta Fayre sa cada pe podea, imi indrept privirea spre ai mei si le zambesc cat de inocent poate o fata plina de sange care da cu piciorul intr-o fata aproape moarta.Ambii se uitau doar.Cat de prosti,daca ar fi vrut sa o salveze la fel de simplu ca buna ziua imi puteau da cu ceva in cap.Tata da sa zica ceva,dar o teava ii zboara capul de pe umeri.
-Ula!fac eu ca un copilas in nebunia mea.
-Si revenim cu spectacolul psihopatilor! striga o fata cu hanoracul mov si fata asemanatoare cu cea a lui Jeff.
-Frumos concert,morcoveata!
Asa,ca tot vorbeam de lup.Ma intorc si il vad pe renumitul Jeff the Killer, plus mai multi din Creepypasta...
