Daughter of Sea ( ÎN LUCRU)

I. Fugi dacă ai unde

   Cei doi tineri se ridică de pe nisipul auriu al plajelor mediteraneene și se plimbă de-a lungul țărmului.
   Lara își repetă de mii de ori planul in cap, când va trebui sa se îmbăieze și va rămâne singură, va ieși în grădina de magnolii,unde o va aștepta iubitul ei cu cei doi cai pentru a fugi departe de Menandru și de tot ce înseamnă acasă.

- Ești sigură? zice el.
- Ți-am spus de nenumărate de ori că da, spune ea zâmbind.
- Lara, ești sigură că vrei să renunți la coroană, familie si tot ce ai pentru mine care nu pot să-ți ofer m..

Lara ii pune degetul arătător pe buze, zâmbind blând.

- Tu îmi poți oferi fericire. Îmi e mai mult decât de ajuns.

El o ia în brațe și o sărută.

- Trebuie să plec. Si depune un sărut pe obrazul lui Adrian.

*

   Se lasă seara. În casă toată lumea petrece, oaspeții sosesc din ce in ce mai mulți.
Mesele sunt pline de felurite mâncăruri, sclavii aleargă prin casă cu tăvi pline cu mâncare sau fructe din toate colțurile lumii. Sclavele se unduiesc pe ritmurile muzicii.

   In fața lui Demetrias, tatăl miresei, sunt aduse darurile de nuntă de fiecare oaspete, lemn din Liban, țesături din Persia, cufere de aur egiptean, pietre prețioase din Africa și multe altele.

    Lara stă în camera ei, încercând să-și întipărească în minte toate lucrurile pe care nu le va mai vedea niciodată.
Doica, împreună cu doua sclave intră în cameră:
- Baia este gata. Rochia este tot acolo. Grăbește-te, din clipă în clipă va sosi fiul regelui.

   Iese din cameră, urmând-o și sclavele. De-a lungul holului răsună ecoul muzicii și a vocilor invitaților însoțite de râsete zgomotoase. Ajunge în fața sălii de îmbăiere, una din sclave rămâne la ușă, cealaltă intră cu ea.

   Lara o examină din cap până în picioare si-i veni o idee văzând că sclava are aceeași statură și părul lung saten ca ea.

- Care e numele tău?
- Kore , răspunde sclava.

- Bine, Kore, uite ce se va întâmpla, tu te vei îmbăia și vei îmbrăca rochia de mireasă in locul meu, iar eu voi lua rochia ta.
- Stăpână, dar.. ce va zice tatăl tău, fiul regelui.
- Tu vei știi ce vor zice, pentru că eu nu voi fii acolo, spune agitată Lara.

   Sclava face întocmai, iar Lara iese pe geam îmbrăcată în slujitoare. Aleargă spre locul stabilit de ea și Adrian, simțind că-i fuge pământul de sub picioare din cauza fricii că în curând ii va fi observată lipsa.

   Ajunge, dar nu vede decât doi cai. Adrian nu e nicăieri.
Strigă după el, iar intr-un sfârșit apare de sub umbra unui magnoliu bătrân. Este plin de sânge, debea ținându-se pe picioare, ii zice:

- Fugi !

Și cade jos străpuns de o săgeată în răcoarea serii.