Marea. Răspântia dintre trecut și prezent, furie și răbdare, agonie și extaz. Balanța dintre legendă și adevăr.
Lara obține nemurirea din mâna zeilor, dar care va fi prețul plătit? Dar ce se va întâmpla când se va îndrăgosti de însusi zeul mării?
Rochia e făcută dintr-o dantelă aurie strânsă la mijloc cu o fâșie de mătase din fir de aur.
În cameră e o oglindă ovală foarte mare, încadrată de o ramă reprezentată de valuri, stele de mare, scoici și căluți de mare turnate toate in aur. Își privește reflexia, observând rochia slujnicei, pe care încă o poartă și care îi confirmă că totul este adevărat. Moartea lui Adrian, fuga de la propria nuntă și cel mai important faptul că nu e moartă.
Adrian... izbucnește în lacrimi. El e mort și ea trăiește sau cel puțin crede că trăiește.
Liniștea nopții este străpunsă de muzica din palat. Ea sta pe balconul masiv in briza nopții. Ușa de deschide încet.
- Ești pregătită?
El își coboară impasibil privirea de la chipul ei până la poalele rochiei. Ea încuviinteaza si-l ia de braț.
- Lara, orice ar fi nu intra în niciun joc pe care vezi ca-l joaca zeii sau alte creaturi. Doar stai în preajma mea.
*
Coboară din palat in gradină, unde, torțele uriașe luminează in noapte. La venirea celor doi muzica de opreste și se așterne tacerea.
-Oo, fratele meu și muritoarea salvată din ghearele morții ! răsună vocea lui Zeus. Cum te cheamă?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Lara, răspunde glacial.
Smuncindu-se când Zeus o prinse de bărbie.
-Nu e rău pentru un om, hohotele olimpianului stârnind hohotele tuturor. Frate, totuși spune-ne.. pentru ce ai adus-o în casa noastră?
Privirile se atintesc asupra celor trei, așteptându-se răspunsul zeului marii.
- Asa am considerat, zice sec Poseidon.
- Atunci sa bem in cinstea muritoarei ! spune ridicând pocalul stăpânul Olimpului.
Muzica începe să răsune, ielele sa danseze, zeii să bea și să mănânce iar oaspeții să se distreze. Poseidon o trage pe Lara lângă el la masă. Ce vrea acesta de la ea? De ce a salvat-o, dacă nu-i da nicio importanță de când a ajuns aici. Nici n-a privit-o de când au ieșit din cameră.
Ospățul continuă ore in sir. Parcă noaptea asta nu se mai termina. Lara privește în jur tot felul de jocuri, iar lângă ea Poseidon este amețit de nectarul zeilor, aflandu-se in prezența a două sirene, care chicotesc și îi fac ochi dulci zeului.
Privirea ei se întretaie cu privirea lui Zeus. Își mută privirea, dar când îl privește din nou, el se uită încă la ea.
- Destul ! ridică vocea Zeus. Muritoareo, este ceva ce ți-ai dori?
Se face liniște. Lara se trezește din starea de vis.
- Nu, zice. - Te mai întreb o singura dată, nu ai nicio dorință?
In minte ii vine un nume: Adrian. De ce n-ar incerca? Zeul zeilor e capabil de orice din legendele auzite de ea pe pământ. Toată lumea așteaptă un răspuns. Zeus da sa se ridice de la masă.
-Defapt ar fi ceva, spune ea grăbit.
Acesta de așază înapoi cu un zâmbet triumfător. - Ascult.
-As vrea... as vrea sa-l aduci pe Adrian înapoi din lumea lui Hades.
Hades se ridică dând cu pumnul în masă: - Cum îndrăz...?!
- Liniște! spune Zeus ridicând o mână. Ai face orice? Ți-ai pune in joc și viața? - Da, zice ea fără rețineri. - Bine, zâmbește acesta. Atunci vom juca un joc.
Acesta scoate 2 bile, una de metal pe care e gravată o sirena și alta din aur.
- Dacă vei ghici in ce mână țin bila aurie vei câștiga și îl vei primi pe iubitul tau, dacă nu vei fi sclava marii cat va decide fratele meu. Simplu, nu?
