Poluare şi consumarea resurselor în exces

30 4 4
                                    

Iubesc natura. Pentru că o iubesc, am şi grijă de ea. Din păcate nu toţi o iubesc ca mine, mulţi îi fac rău, iar mie nu-mi place lucrul acesta. Se simte ca atunci când cineva îţi răneşte familia sau prietenii. Natura înseamnă viaţă, oamenii au viaţă, oamenii distrug natura, ce paradox... Uneori, când văd unele specimene aşa nepăsătoare, mi-e ruşine că fac parte din rasa umană, sincer vorbesc.

Deci după ce că România e în starea în care e din cauza nepăsării, iar la putere este un traficant de copii care are n case scumpe din bani "cinstiţi", mai intervin şi românii să-şi lase urmele în spaţiile verzi, prin parcuri, pe stradă. În alte ţări nici măcar un bon nu am văzut pe jos, nici un chiştoc, nimic, şi ne întrebăm de ce e diferenţa asta între ţara noastră şi celelalte. Românilor le lipseşte respectul. Alţii ştiu să se respecte între ei, să respecte natura şi să-şi respecte ţara, aşa că fac un mic efort (nici nu-l pot numi astfel, un mic efort sună deja prea mult) şi arunca ce au de aruncat la coşul de gunoi. Rar văd persoane care chiar ţin la curăţenia oraşelor şi pădurilor, foarte rar şi îmi pare rău că nu se trezesc mai mulţi la realitate.

Vasile, nu e nevoie să laşi în urma ta gunoaiele alea ca să ştim că ai trecut tu pe acolo, aşa că te rog, fă ceva inteligent şi aruncă-le într-un coş de gunoi.

Ăştia care aruncaţi pungile şi sticlele de suc unde apucaţi, aţi auzit de minimul de bun simţ? Nu o să stea nimeni să adune după voi, aşa că străngeţi-vă rămăşiţele şi nu vă mai daţi mari vedete.

Haha, sunt Ion şi-mi scad gradele dacă nu arunc pe jos. Trebuie să fac cât mai multă mizerie, aşa lumea va ştii cine sunt!

Dragă, nu te înjoseşti dacă foloseşti coşurile de gunoi. Ba chiar îţi câştigi aprecierea mea. Natura îţi va mulţumi: un copac va da mâna cu tine în semn de prietenie.

Mereu când atrag atenţia cuiva(de obicei cunoscut) să arunce unde trebuie, primesc o privire urâtă, acompaniată de un râs şi de o replica de genul "nu o să schimb nimic dacă arunc la gunoi, atâta timp cât ceilalţi din ţara asta aruncă pe jos, dacă arunci tu la gunoi, nu o să fie mare diefenţă". Păi normal că nu schimb nimic dacă tu tot pe jos arunci! Dacă eu îmi influienţez prietenii să folosească coşurile de gunoi, iar ei la rândul lor influienţează pe alţii, e bine. Dar nuu, trebuie să fim pesimişti şi să ne doară în cot de tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Acum ceva timp am ieşit să mă plimb cu nişte prieteni undeva la aer curat, pe lângă o pădure. Evident că ei îşi luaseră pungi cu chipsuri etc. La final, eu am luat pungile şi am zis că le ţin până plecăm şi dăm de un coş de gunoi. Am fost dezamăgită când unul din ei a spus "aruncă-le aici că nu te vede nimeni". Încercând să procesez ce tocmai îmi spusese, nu am mai apucat să îi zic ceva ceva că schimbase subiecrul, însă chiar era cazul să nu tac. Erau deja pungi, hărtii şi sticle acolo.Credea că fac asta de ochii lumii? Sau că putem să aruncăm gunoaiele în locuri unde oricum nu vin mulţi oameni? Sau cum? Am fost chiar dezamăgită când am auzit. Deci aşa părere are despre mine, că ţin la natură doar să fac impresie bună. M-am simţit penibil.

Această întâmplare mi-a amintit de momentele alea când le văd pe unele că vor să pară diferite şi îşi pun la descriere pe pagini de socializare sau îţi spun în faţă "iubesc natura, iubesc ploaia, ador când tună şi fulgeră, iubesc să fiu singură în pădure, îmi plac pizele cu peisaje şi cabanele în munţi" şi alte chestii de genul, apoi în secunda a doua arunca ceva pe jos. Păi mă ia capul! E ca şi cum ai spune cuiva "te iubesc", iar pe la spate îl bârfeşti sau altceva mai rău. Dacă zic ceva greşit, atunci să-mi spuneţi şi şterg, dar eu cred că am perfectă dreptate.

Mai e o problemă, consumul resurselor naturale. Ştiaţi că România pierde pe oră 3 hectare? Exact, pe oră. Este ilegal ce se întâmplă şi nimeni nu face nimic! Aproximativ 50% din lemnul tăiat din România provine din surse ilegale, iar în cele mai multe cazuri în care s-a înregistrat transportul ilegal cu lemne din România, destinaţia era o companie austriacă.

BloggUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum