Un cer sumbru,blocat de a vietii nori negri,
Cerne deasupra mea,nostalgic...
Stropii de apa imi cuprind corpul intr-o mantie de intuneric...
Unde sunt?Am pierit?
Da,inecată de izvorul nesecat al lacrimilor sumbre...
Ploua,in sufletul meu de copil,odata fericit
Dar...astazi,marturisesc ca suferinta imi domina firea!
Si cauza sunteti voi...
Oameni?Nu,fiare.
Planeta si armonie?Nicidecum,jungla si razboi.
Privesc,si privesc cu ochi de puritate ,
Cum tot ce iubeam se destrama...
Ura ma hraneste cu speranta,iar speranta cu ura.
Sa va urasc,atunci?
Voi lasa lacrimile sa imi spuna povestea...ascultati-le vorbele.
CITEȘTI
Ocean de vise
PoetryLumina nestiuta a lunii,regina misterioasa a noptii,o adiere blanda peste ochii mei insetati de iubire... Versurile,mici farâmaturi rupte bucata cu bucata din suflet,imi canta durerea, Si intunericul abisului fara sfarsit... ...
