Înger căzut

Prolog

   Aproape patruzeci si opt de ore i-au trebuit  
Melissei să înțeleagă ca Academia Richardson nu este o școală exclusivistă pentru tinere orfane. Era un bordel de lux din Los Angeles în care își permiteau să intre doar bărbați cu o situație financiară foarte bună.  
  Doamna Brown o cumpărase pe Melissa de la orfelinatul în care mama ei a părăsit-o la frageda vârsta de 5 ani, amăgind-o că va fi dusă la o academie de prestigiu pentru tinere orfane.
  Camera plăcerii era întunecoasă, luminată doar de o singură lumânare. Flacăra arunca sclipiri pe draperia cărămizie din mătase, iar în patul cu baldachin, căptușit cu foiță de aur erau împrastiate petale de trandafiri roșii pe cearceafurile albe imaculate. Petalele arătau asemenea unor pete mici de sânge.
  Singurul zgomot care se auzea în încăpere era ritmul alert al respirației sale, dar acesta fu acoperit imediat de sunetul picăturilor de ploaie care aterizau pe strada pustie dincolo de fereastră. Deși poate pe mulți ploaia îi speria sau erau pasivi în legătură cu aceasta, pe Melissa o liniștea. Își șterse lacrimile de pe obrajii ei catifelați, se cuibări în fata ferestrelor de la ultimul etaj al clădirii și ascultă melodia stropilor de ploaie care cadeau fără grabă pe asfalt. Răpăitul ploii o liniștea pentru că era ca și cum ar fi putut opri timpul în loc și s-ar putea cufunda în dorința de a alerga prin bălțile reci, de a întinde mâinile si de a aduna toți stropii în propriul ei paradis, în care se închidea pentru a uita de toate lucrurile care îi chinuiau sufletul. Își închise ochii și se lasă pradă imaginației care o purtă spre paradisul său interior și își spuse în gând ,,Plouă. În paradisul meu plouă. Plouă la miezul nopții, plouă cu picături biciuitoare, plouă cu lacrimi mari și calde". Liniștea și relaxarea in care se afla, au fost întrerupte de scârțâitul care se auzi de celălat capăt al ușii. Imediat ce a iesit din transă, auzi cheia învârtindu-se în broască. Ușa camerei fuse deschisă cu putere și Melissa tresări, respirația ei fiind la fel de accelerată ca bătăile inimii. O siluetă de bărbat obtura lumina care pătrundea dinspre hol. În acel moment, Melissa se cufundă din nou în gândurile sale, dar de data asta, în paradisul ei ploua cu lacrimi calde de sânge.