Chiar dacă avea de gând asta, știam unde trebuie să lovesc . După ce am băut vreo 2 guri de alcool, am oftat scurt așteptând ca blondul să zică ceva. Nu-mi plăcea că era tăcut . Putea să mă întrebe câți ani am , la ce școală sunt...
-Câți ani ai ? Mă întrerupe el din visare.
-Ăăăm.....17 .
- Mulți înainte.
- Tu ?
- 20.
Conversațiile noastre erau scurte și plictisitoare, fără sens și neinteresante. Deja mă plictisisem , el doar stătea și se uita la șifonierul din fața noastră. Am început să îi examinez casa care , nu era chiar așa de mare . Cum stăteam eu pe canapea , îmi întorc puțin corpul de la șolduri către ușă , vroiam să plec...mă simțeam în plus și penibil. Am venit în casa acestui tip fără să îl cunosc.. Asta dă dovadă că sunt o ușuratică . Ceea ce nu sunt !
- Mai vrei ? Mă întreabă el pe un ton calm.
- Nu ...
Nici televizor nu avea, cel puțin nu în camera asta...
Totuși, vroiam să vorbesc cu el . Să aflu chestii despre el dar parcă gura mea protesta și nu vroia să mă asculte.
Îmi i-au inima în dinți și încep să vorbesc cu el . Recunosc că nu prea am avut relații....defapt nu am avut nici o relație până acum . Mi-a plăcut odată de un băiat , care era tot vecinul meu când aveam 15 ani . Ne înțelegeam super fain și odată ne-am pupat. Nu, nu sărut franțuzesc...doar un "pupat" ca între doi copii mici. Apoi povestea noastra de "dragoste" s-a stins când l-a călcat mașina . Da știu, trist.
Mă opresc din gândurile mele și observ că Derek mă privea intens, cu gura între-deschisă...parcă aștepta să îi zic eu ceva.
-Ce ? Spun eu mărindu-mi ochii.
- Te-am întrebat de 2 ori dacă mai ai frați . Spuse calm.
- Ah, nuu. Nu mai am . Îi răspund eu repede.
Parcă ezitam amândoi să ne zicem ceva, sincer nici nu știu ce caut aici. Credeam că va fi altcumva, eu mă așteptam să stăm amândoi pe întuneric în pădurea asta și să ne uităm la stele sau să povestim . Nu știu, zic si eu..
-Ar cam trebui să plec...Spun eu punând paharul pe masă.
-De ce? Te plictisești nu-i așa..?
- Nu...dar trebuie să mă pregătesc pe mâine.
- Aha, păi atunci atunci hai să te conduc.
Îmi spune el ridicându-se de pe canapea și zâmbind ca un copilaș mic. Îi zâmbesc înapoi și merg către ieșire cu el în spatele meu . Mă așteptam să își ia la revedere de la mine în fața ușii apoi să mă lase să merg singură acasă dar nu a fost așa.
Mă opresc în fața ușii dar el îmi face semn să mai merg , ceea ce ne face pe amândoi să zâmbim.
-Hai hai. Doar nu credeai că te las să mergi singură acasă.
-Oricum, dacă nu mă conduceai aveam de gând să îți dau o palmă să știi. Spun eu ironică încercând să par serioasă.
-Oh da, îmi place cum sună . Spune el ridicându-și o sprânceană și zâmbind pervers.
Pufnim amândoi în râs .
Merg înaintea lui , dintr-o dată nu îi mai aud pașii printre fruze ceea ce mă face să mă întorc. Nu apuc bine să îmi întorc capul că simt o împungere în spatele meu . Răsuflarea mi se taie și simt că aș avea un nod în gât.
Pic jos pe frunzele uscate cu mâna pe burtă , începeam să vomit . Când luna era sus , pe mijlocul cerului făcuse unpic de lumină prin pădure ceea ce mă face să observ că vomit sânge. Nu mă puteam abține, parcă mi-ar fi deschis cineva un robinet care nu se mai oprea. Încerc să îmi țin gura închisă pentru a nu mai vomita dar degeaba , tot sângele pufnise din gura mea iar eu nu puteam să fac nimic.
Simțeam cum mă sting . Respirația mea era rapidă și scurtă, încercam să i-au cât mai multe guri de aer dar degeaba. Parcă eram un pește pe uscat.
