Atentie

257 17 0
                                    

4 Iunie 2013. Ora 18:00

 - Mama da' ce buna era tipa. E marfa noua.

- Baieti! Urla Lili enervata! - Atenti la...

Scurt, vocea ei fusese intrerupta. Nu i se intampla prea des.

- Ba! Uite-o! Urla Ben, parasind un meci de fotbal si incepand sa fuga spre ei.

- Unde? 

Insfarsit o zarira, tasta cu gratie un mesaj. Andrei cascassera ochii la frumusetea ei, admirand-o din cap pana in picioare.

 Toti priveau spre gard analizand-o. Aparitia ei fascina. Pe strada cealalta, unde ea trecea, un mesaj o interesa mai mult si imediat incepu' sa fuga cu putere. Nici azi nu reusisera sa o vada de aproape. Poate maine... 

5 Iunie 2013. Ora 17:56.

Vantul adia facand praful sa se joace in aer.  Andrei statea jos pe ciment, sprijinit cu spatele de usa cladirii care acum nu mult timp era o cofetarie pentru copiii ce veneau in parc. Langa Andrei, Mihaela si Lori stateau de o parte si de alta a lui, sprijinindu-se de el si incercand sa poarte cand una cand alta cate o discutie "inteligenta" insa amandoua dadeau gres. In fata lor Tudor si Radu faceau un concurs de scheme cu mingea de fotbal. La rampele de skate, doar Mirel si Bogdan sa dadeau cu skate-ul facand figuri precum Japan Air sau Ollie, Dragos practicand sarutul cu Lili. La terenul de baschet, restul baietilor erau in mijlocul unui joc.  Pe marginea terenului, 3 fete cu siluete zvelte, blugi taiati si mulati, maieuri decoltate, le tineau scorul si isi sustineau iubitii, scotand sunete ciudate. 

Ora 18:00 era indicata de catre ceasul afisat pe ecranul telefonului pe care Andrei butona. Vazand cifrele cu pricina, se ridica scuturandu-se de praf si de mirosul celor doua fete. Coborase jos, la rampe, deslipindu-i pe Dragos si Lili.

- Ce vrei frate? Spuse nervos Dragos.

- Trece.

- Si ce nu spui fraiere? Tipa Dragos, tragandu-l pe Andrei dupa el si incepand sa fuga amandoi urland: Soseste!

Planul pornisera, stiau ora, stiau ce vor, deci trebuiau sa actioneze.

Toti lasasera activitatile asteptand. Andrei  apuca mingea de baschet din mana lui Vlad si arunca spre cos cu putere. Stia ca o sa rateze, insa stia prea bine ca o sa se tranteasca de placa de care era prins cosul si o sa ricoseze in strada.. Mingea lovi cu putere exact locul estimat de Andrei, apoi  se lovi odata de pamant cu putere, sarind si ajungand chiar in fata fetei ce trecea. Andrei mima un "da" victorios vazand-o pe fata aproape de minge. Gasca incerca sa isi gaseasca activitati diverse cat asteptau.

Si incepe.

- Hei!  Striga Andrei, fluierand-o. Opreste putin mingea, ca vin dupa ea. Ea, pusese piciorul pe minge, il privi pe Andrei ce se indrepta spre poarta parcului, apoi la multimea ce ii arunca priviri pe ascuns si ce susotea.  Rase sec, ii stia atat de bine.  Mingea era in mana ei acum, ea doar statea si analiza totul, pierduta in ganduri, oare e ok sa se apropie de ei?  Saten, inalt, cu muschii bine pusi in evidenta, venea tinta spre ea, zambind cu subinteles.   

- Hei! Mersi mult! 

Mainile lor se atinsesera usor cand lua mingea, ceea ce-i provocase un zambet de copil. Andrei o privi dupa cateva secunde de liniste, era atat de frumoasa, era colorata in obraji si parea atat de inocenta si totusi atat de ... Ceva il innebunea pe Andrei. Fata ridica rusinata privirea si rasese scurt, facandu-l pe el sa iasa din transa gandurilor.

- Esti prea ganditor, nu crezi? 

Vocea ei il ametea, era atat de cunoscuta, dar atat de straina.

- Poftim? Scuze, nu stiu la ce ma gandeam.

- Cu placere, asta zisesem. Pa-pa! Si se intoarse pe calcai sa porneasca din nou.

Andrei isi revenise. Ea il innebunea, simtea ca ceva e cu ea. Ceva nu se lega, dar nu stia ce.

- Eu sunt Andrei apropo. Tipa in spatele ei. 

Se intorsese spre el zambind copilareste si-i facu din mana.

Iar plecase.

Cine e "Ea"?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum