Cine e "Ea"?

Numele ei

Ce ciudata e tipa. 

Asta e tot ce putea gandi Dragos.

- Mai spune-mi odata de ce te-ai mutat inapoi aici. Blonda insista si-si enerva tatal deja.

- Mai spune-mi odata cum ti-am facut ranile alea in genunchi. 

- Ti-am zis! Ea striga si apoi se lasa linistea.

- Erai cu un baiat?

- Nu am chef de asta acum.

Era complicat pentru domnul Inov sa-si multumeasca copila si era complicat sa-si impace copila cu deciziile luate. Si lui ii fusese greu cand sotia lui plecase, iar mutarea a facut-o doar pentru ea, pentru ca nu mai putea sta in orasul in care toata lumea ii facea rau. Insa asta fusesera acum prea multi ani, acum domnul Inov avea nevoie de locul ala de munca.

*

Era cald, iar in micul orasel situat intre munti asta era bine venit. Era liniste vara in oras, doar gasca facea sa zumzaie orasul, toata lumea ii cunostea. Andrei, Dragos, Radu si Alex, prieteni de la 7 ani, care au crescut impreuna si care au ramas la fel de uniti si peste anii care trecusera. Ei si gasca lor din liceu, Ben, Mirel, Tudor si Bogdan. Ei erau mereu impreuna, nu-i despartisera nici macar facultatea, trecusera prin multe impreuna, erau acolo unul pentru altul.

Bineinteles, gasca nu fusese mereu asa unita, au venit fetele, au intervenit certuri, dar intr-un final tot in acelasi loc ii gaseai, impartind o tigara, sau o doza, o gluma, orice.

Acum la locul lor de intalnire Andrei nu era de gasit, doar Alex si Radu isi imparteau tigara azi. Asteptau sa vina restul gastii, mereu veneau. Era liniste fara Ben si Tudor, care erau inchisi pentru ca facusera varicela. 

Fumul tigarii iesi din gura lui Radu in forma de cerculete. Stingea tigara cand Mirel si Bogdan urcau scarile urmati de Lili, Mihaela si  Lori. Alex isi dadu ochii peste cap la vederea lor, si-si saluta prietenii luandu-le dozele din plasa. Era liniste.

- Iti zic sigur ca 2 din dozele alea sunt ale mele si le vreau, nu fi fraier.

Alex zambi desfacand o doza si inlemni uitandu-se in spatele prietenului lui. 

Ea se chinuia sa nu scuipe sucul din cauza glumei. El continua si gesticula cu mainile astfel incat sa-i accentueze rasul.  Erau naturali, ea era frumoasa, avea un iz cunoscut, insa nimeni nu putea sa-si dea seama de unde. Dragos intorsese capul spre baieti, ii saluta cu un semn din barbie, iar fata ramasese in spatele lui. Refuza sa urce scarile.

- Nu merg acolo. Zise incet. Nu era pregatita, inca nu stia de ce ii scrisese lui Dragos, probabil din nervi, din ambitie, nu stia nici ea. 

- O, haide, nu te mananca nimeni. Cred. 

- Nu cred ca m-as simti confortabil acolo, scuze. 

Dragos era cu 2 scari mai sus, ii intinsese mana si-i zambi amabil.

- Ai incredere in mine.

- Te cunosc de o zi, chiar crezi ca as avea incredere in tine?

- Ar trebui, si cu astea fiind spune o prinsese de mana si o trasese dupa el pe scari.

Alex ii privea cu atentie si cumva simtea o mila pentru fata blonda, parea ca nu ar merita sa o lase cu Dragos, avand in vedere reputatia lui, insa parea ca acum se distrau.Radu si Mirel intorsesera capetele sa poata privi in directia in care Alex se holba. Incepusera susotelile.

Erau aproape de ei cand Lili ii zarisera si incepuse sa se inroseasca.

- Dragos! Ce dracu faci? Vocea ei intrerupsesera conversatia tuturor si tipa blonda se opri din drum, Dragos doar zambi si-o trase dupa ea.

- Vorbeste! Tipase spre el insa nici macar nu primise vreo reactie.

- Ti-am zis ca iese urat, susoti Mirel spre Radu.

- Lili, incepu calm Radu.

- Nu-mi rosti numele! se criza roscata incepand sa mearga spre Dragos, insa Radu o prinsese de mana si-o intorsese din drum.

- Uite care-i treaba, nu tipi la mine, asta-i 1. Apoi nu te tipi la nimeni de aici, asta-i 2. Apoi, daca ai de comentat ceva, s-ar putea sa vorbesc altfel cu tine, m-am facut inteles? Coltul gurii era arcuit, iar el era nervos. Dragos dadea aprobator din cap in timp ce inainta spre gasca. Lili nu misca, ii era frica de Radu, auzisera destule despre el, niciodata nu-l enervasera si nici nu-si dorea. Chit că venea dintr-o familie mai mult decât religioasa, avea un trecut tumultos.

- Baieti, ea e Mia! Vocea lui Dragos il facu pe amicul sau sa dea drumul incheieturii lui Lili si sa se intoarca zambitor spre ei.

- Mbuna, fata zambi larg. Era roz in obraji si parea mai mult decat stanjenita de situatie insa voia sa mascheze asta.

Era atat de ciudat totul. Intr-un final aflasera cum o cheama, dar era atat de brusc, atat de... ciudat. Baietii facusera cunostinta cu ea, iar fetele o discutau de pe banca, nimic nu o facea sa se simta confortabil, nici macar glumele lui Bogdan. Deja trecusera jumatate de ora, iar Mia se simtea prea rau, era timpul sa plece. Dupa ce-si lua la revedere de la toti cu exceptia celor 3 tipe, o porni pe scarile din spatele parcului, voia sa mearga acasa. Cu castile in urechi si ochii in telefon.

El o privea atent de jos, era fascinat de ea si de faptul ca acum era in fata lui, o astepta sa coboare. Era atat de neatenta la ce-i in jurul sau, isi continua drumul pana se izbise de Andrei si facu ochii mari. I-a placut asta lui.

- Acum sa-ti zic eu ca esti prea ganditoare sau ca esti prea neatenta? chicoti el si-i provocase un zambet larg Miei.

- Poti sa le combini, sunt cate putin din ambele. Tu esti Andrei, nu?

- Da, ma stii, mi-ai dat mingea.

- Sunt Mia. Ii intisese mana -incantata de cunostinta- te asteapta baietii, ne mai vedem.

- Eu sunt incantat, adica... da, eu sunt incantat. Se balbaia, era dragut.

Mia trecu pe langa el si-si urma drumul spre casa. El o privi cum pleaca si-apoi o idee il lovisera, ea fusese cu baietii?