"- Mi-am creat singură iadul, iubindu-te pe tine!"
Nu credeam că voi ajunge să iubesc, ceva, în care nu credeam. Ceva rece, fără suflet, diavolesc dar totuşi dulce.
Imposibilul devine posibil. Imposibilul este el. Iadul este casa lui. El este drogu...
După această întâlnire tulburătoare, decid să uit totul şi să mă pun să dorm. Vreau să uit de acel ciudat şi să-mi trăiesc viața în continuare.
***
Mă trezesc bătăile insistente din uşă. Mă ridic mai leneşă ca niciodată şi merg să deschid uşa. Apoi două handicapate dau buzna în camera mea iar de una dintre ele sunt sufocată într-o îmbrățişare.
-Neața, cur sexy! asta-i Lara
-Neața! salută şi Lisa
-Da.. neața şi vouă. le salut eu plictisită. Hai să mâncăm ceva.
-Eu am mâncat şi trebuie să plec.
-Unde? întreb eu suspicioasă
-Se întâlneşte cu Marvin. îmi răspunde Lara
-Aha.. să vă distrați porumbeilor! -Mersi! Ne auzim! Pa!
-Pa!
-Ceau!
Marvin şi Lisa sunt într-o relație de 6 luni şi le merge destul de bine, se potrivesc. Lara, nu prea are vreo relație stabilă. Se împacă se despart iar, a fost cu Davis. Ei ştiu ce fac. Iar eu.. eu sunt praf la relații. Momentan nu sunt interesată de nimeni şi nici n-am chef de vreo relație. Cobor în bucătărie împreună cu Lara şi îmi încălzesc o cană cu lapte. Îmi torn laptele într-un bol şi peste cerealele.
-Ce faci?
-Mânc, nu se vede?
-Doamne da' arțăgoasă eşti azi. oftează Lara
-Da bine. Eu am terminat. Mă îmbrac şi merg puțin prin parc.
-Bine. Ne vedem tot aici la tine.
După ce am salutat-o am plecat. Ajung în parc şi mă aşez pe o bancă. Mi-am scos telefonul să văd cât este ora şi simt un material ce îmi astupă gura. Scap telefonul şi văd tot negru.
***
Mă trezesc cu o uşoară durere de cap. Mă uit în jur şi observ că sunt într-o cameră mică, luminată de o mică fereastră, prin care se vedea luna. Bănuiesc că este deja noapte dar habar nu am ununde mă aflu. Era aşa linişte.. mă simțeam captivă. Am decis să mă ridic şi să găsesc uşa. Acum mi-am adus aminte ce s-a întâmplat. Am decis să merg în parc, iar după am dat din nou de acel psihopat şi după negru.. Mă plimb cu mâinile pe pereți până dau de o clanță. Încerc să o deschid dar e încuiată. Atunci încep să dau cu piciorul în ea şi să o forțez, dar nu merge şi într-un final mă dau bătută şi mă aşez jos.
Nici după 2 minute aud paşi apăsați apropiindu-se de uşă. Dincolo de uşă se aude o voce groasă:
- S-a trezit prințesa?
-Ce vrei de la mine psihopatule?!! Lasă-mă să ies!! Probabil prietenele mele şi părinții mă caută!!
-Oh nu, ai înțeles greşit prințesa! Tu, nu pleci de aici până nu mă ajuți cu ceva! spune tare şi răspicat.
-Ți-am mai spus că nu!
-Bine! Atunci stai acolo şi boceşte! strigă vocea lui fiind mai groasă şi observându-se din tonul lui că este nervos
-Bine! strig eu mai tare
Dar ce nu ştie el, este că eu nu am de gând să stau aici. O să caut cumva să scap de aici. Aştept să plece, paşi lui apăsați auzindu-e îndepărtându-se. Acum e timpul. Încerc uşa şi cum naiba că e descuiată. Ăsta ori o fii prost ca bâta ori uituc. În fine, greşeala lui, norocul meu. Deschid uşa cu un mic scârțâit şi mă strâmb. Sper să nu mă fii auzit. Păşesc silențios pe holul întunecat şi mă uit de-a lungul holului. În stânga mea, în capăt sunt nişte scări ce urcă iar pe o parte şi pe alta sunt două uşi. În dreapta mea, observ puțin mai încolo scările ce coboară. Mă întrept spre scările ce coboară, cu paşi rapizi şi silențioşi. Nu vreau ca evadarea mea să eşueze. Cine ştie ce Dumnezeu are de gând psihopatul ăsta cu mine, fiindcă mi-a rămas în minte: "Dacă nu mă ajuți, o să trăieşti un adevărat iad!" şi chiar nu vreau! Grăbesc pasul şi cobor scările. La baza lor se aflau doua ghivege cu flori pe ceva ca un fel de măsuțe. Auzisem un scârțâit şi m-am panicat. Atunci am început să alerg înainte iar fiind aşa speriată am dărâmat ghivecele cu flori, fiindcă mă împiedicasem de covor. Văd o uşă în fața mea, Doamne, sper să fie ieşirea. Încerc să o deschid panicată, că poate l-am trezit pe acel psihopat. Când mă întorc, dau de o pereche de ochi roşii. Acesta afişează un rânjet prin care se pot vedea.. clar.. colții???!!
-Ce naiba!! strig eu şi alerg într-o bucătărie se pare
-Mă gândeam că aveai de gând să stai şi să plângi toată noaptea. Hmm e mai interesant dacă încerci să evadezi dar, vezi tu, nu ai scăpare. Totul este încuiat şi tu eşti aici, cu mine.. cu, un vampir! spune acesta şi începe să râdă. Râsul lui era chiar frumos dacă nu suna aşa înfricoşător şi malefic..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
____________________________________ Ştiu că nu am mai postat de un veac dar şcoala.. sunt a 8-a acuma şi mna.. înțelegeți voi! ;) Sper să vă placă!! 💙
