Lucas, un vampir, se îndrăgostește de Rebecca, o simplă fatã din America. Acesta o salvează de la toate pericolele la care este expusă de-alungul timpului. Rebecca află că este urmărita de vampirii și vârcolacii din altă dimensiune, aceștia știind c...
Şi atunci Rebecca se trezi. "Fir-ar să fie! - înjură ea, stai..ar trebui să fiu fericită că m-am trezit din acel coşmar... . Şi totuşi mă simt într-un fel tristă..Oare ce voia să-mi spună?" Rebecca mai stătu puţin pe gânduri, după care se ridică din pat, se schimbă de pijamale şi coboară jos, pentru a lua micul-de-jun.
-Au sunat mai devreme. Nu vor ajunge astăzi, au fost prinşi într-o şedinţă importantă şi au trebuit să rămână.
-Mereu e ceva mai urgent decât mine...Ce avem la micul-de-jun?
-Omletă. Am pregătit-o aşa cum vă place.
-Îţi mulţumesc!-şi Rebecca se aşeză la masă şi începu să mănânce, dar gândurile ei erau în altă parte; la acel vis ciudat..."Ar trebui să nu mă mai gândesc la asta. Ar trebui să fiu fericită că Amaia şi Mira urmeză să se mute înapoi şi că o să-mi petrec din nou timpul cu ele. Da.., asta voi face. Nu o să mă mai gândesc deloc la el."-gândi Rebecca.
După masă, Rebecca ieşi la o scurtă plimbare, în parc.
Toamna se apropia cu paşi repezi. Pe jos era un aşternut.., unnn...covor multicolor de frunze , aerul se făcea mai rece pe zi ce trece, iar păsările nu mai erau pe-aproape. "Peste două săptămâni începe şcoala..."-îşi spuse Rebecca, în gând, dar nu avu timp să îşi continue ideea că, cineva veni pe la spatele ei, îi puse mâna la ochi şi spuse:
-Ghici cine e?-spuse persoana din spatele ei.
Acea voce. Acea voce blândă şi caldă din visul ei. Ştia exact cine era, aşa că îi răspunse:
-Tipul foarte ciudat, care mă salvase noaptea trecută.
-Corect.-şi îi lua mâna de la ochi. Dar să ştii că am şi eu un nume.
-Pe care nu mi l-ai spus.
-Ah, ce nepoliticos sunt. Scuzele mele. Mă numesc Lucas.- Spuse el în timp ce îi luă mâna şi o sărută. Încântat de cunoştinţă!
-Rebecca.
-Rebecca..un nume frumos, pentru o fată şi mai frumoasă.
Rebecca roşi puţin, dar speră ca el să nu observe.
-Spune, ai vrea să mă însoţeşti la o plimbare într-o dimineaţă ca aceasta?-o întrebă Lucas, aruncându-i un zâmbet orbitor.
