MIHAI -Misterul din jurnal

02. și

   De când mă știu am iubit iarna, cu tot frigul ei și mormanele de zăpadă. Nu m-am întrebat niciodată de ce, ce-i drept urăsc căldură, niciodată nu am fost încântată să merg la piscină sau să simt mirosul de transpirație de la 3 kilometri. 
 Parcă și acum îmi amintesc exact, eram pe clasa a9-a, prin iunie murise bunicul .Îl iubeam până la lună și înapoi.  Magdei nici că îi păsa, mereu am vrut să cred că marea ei iubire a fost el, dar erau prea puține șanse.
  Era un om minunat, prin clasa a 8-a eram atât de stresată din cauza examenelor încât mai aveam puțin și explodam.  Stăteam și învățam de parcă viața mea depindea de nota de la capacitate, bine, probabil că atunci depindea. Venise în vizită, mereu îmi spunea povești din trecutul lui, spre deosebire de Magda, puteai spune că e mută.
  Îmi promisese că îmi va povestii cum o cunoscuse pe bunica, dacă am de gând să mă plimb cu el prin parc .

― Era uimitoare, genul ăla de femeie pe care n-o ți-o poți scoate din minte. Era amuzantă, sau pur și simplu eram atât de îndrăgostit de ea încât tot ce spunea ea mi se părea incredibil.
― Magda ? Ești sigur de asta? L-am întrebat cu o urmă de zâmbet în coltul gurii, pentru că fie intre noi, era a naibii de tăcută.
― O ! Încă cât vorbea, nu se oprea niciodată.  Uneori nici măcar nu o ascultam, eram prea orbit de frumusețea ei .
― Și totuși, cum v-ați cunoscut?
― Asta e destul de complicat, îmi spuse , haide să ne așezăm pe banca . Îmi era atât de interzisă, nici măcar nu aveam dreptul sa o privesc, dar cum să mă abțin?  Îmi trădam prietenul și nu eram mândru de asta.

  Și asta fusese tot, nici un cuvânt mai mult, nici unul mai puțin.  Nu l-am înțeles niciodată, cum putea să îi fie interzisă, doar era iubita lui . Eram al naibii de curioasă, dar ce era de făcut.  Am încercat de vreo două ori să  deschid subiectul, dar nici un răspuns.  Iar după asta își luase zborul .
  Ăsta era doar unul din motivele pentru care uram vara, căldură și tot ce ține de ea. Iar acum, e doar începutul lui ianuarie și sunt atât de încântată de plapuma albă ce se așterne. Ceaiul meu e fierbinte, iar balconul e îngust, dar cui îi pasă. Sunt în habitatul meu.