Indragostita de propriul inger pazitor

Capitolul 1

 Doar o ora!Atat ne despartea de noul an care constituie o noua speranta pentu fiecare om in parte.Si pentru mine ,o fata de 18 ani pe nume Lena,reprezenta acelasi lucru.

Poate  va intrebati:Ce griji si probleme o pot determina pe o fata de 18 ani sa isi increada toata speranta ei in noul an ce urmeaza?Ei bine ,va inselati.Poate ca alti tineri de varsta mea ar sta prin cluburi,cu prieteni,s-ar distra si s-ar simti bine,insa eu nu pot sa fac acest lucru.Nu pot sa ma distrez gandindu-ma ca in urma cu 6 luni mama a murit in urma unui infarct,cauzat chiar de tatal meu.Da,tatal meu a provocat acest infarct ,cand in urma cu 6 luni a pus-o pe mama sa semneze actele de divort.

Acum,am ramas singura.Cine stie prin ce locuri exotice isi petrece el revelionul impreuna cu tarfa lui,in timp ce eu hoinaresc pe strazile pustii ale orasului.Dar oricum nu o sa stau acum sa-mi plang de mila,ci am sa continui sa ma plimb si sa uit de griji.

 Tot mergand ,ca un zombi ,fara sa stiu directia in care ma indrept zaresc malul marii.Astfel o i-au la fuga pana ce simt cum pantofii mi se adancesc in nisipul umed si rece.

Ma asez jos si urmaresc marea.Vad cum valurile spumegande  se lovesc de tarm spargandu-se ,tot odata, toate acestea intamplandu-se sub privirile misterioasei ale luni care ofera acestui spectacol un farmec aparte lasand lumina s-a slaba sa scanteie in apa cristalina.

La un momendat ma intind pe spate cu o mana sub cap si imi privirea indrept spre cerul intunecat al noptii.Uneori imi doresc sa pot zbura printre stele,sa uit de tot si de toate,sa simt cu vantul se furiseaza printre firele castanii ale parului meu si cum imi maingaie corpul fragil, facandu-ma sa ma simt invicibila.Dar stiu ca toate astea sunt doar niste vise ce nu pot deveni realitate.

Tot uitandu-ma la cer,observ o stea cazatoare.Tin minte cum mama imi spunea ca oricand  vezi o stea cazatoare e bine sa iti pui o dorinta deoarece aceasta chiar se poate indeplini,iar asta am facut si eu.Am inchis ochii strans,si am spus cu voce tare:

 -Imi doresc....imi doresc pe cineva care sa fie alaturi de mine si sa ma iubeasca asa cum sunt!

Si cu gandul la acel cineva,am adormit pe plaja

A doua zi:

Razele soarelui imi gadilau pleoapele firave obligand ochii mei sa se deschida incet .Cand privirea mea a devenit clara am observat ca nu mai eram pe malul marii,ci chiar in camera mea.Ciudat lucru ,dar in fine .Coborand scarile am simtit un miros imbietor de cafea.Cand am ajuns la bucatarie,ce sa-mi vada ochi?Un baiat de vreo 18-19 ani,cu parul blond si rebel si cu ochii caprui ,aseza doua cani de cafea pe o tava cu care voia sa se mearga in sufragerie,insa s-a oprit cand m-a vazut un pic cam uimita in pragul usii.

 Baiatul:Buna!

 Lena:Buna...Cine esti?Si ce cauti in casa mea?il bombardez eu cu intrebari

 Baiatul:Hm,e o poveste lunga.

 Lena:Pai am timp s-o ascult.

Si spunand acestea ne-am indreptat spre sufragerie.Acesta a asezat tava cu cele doua cani de cafea pe masuta,apoi mi-a intins una.

 Lena:Deci...nu mi-ai raspuns la intrebari!

 Baiatul: Numele meu este Eric.

 Lena:Lena,imi pare bine.Deci cum ai ajuns in casa mea?

 Eric:Pai la 7  dimineata am decis sa fac o plimbare pe malul marii,iar atunci am observat un om intins pe nisip.M-am apropiat mai mult si te-am vazut pe tine.Initial am crezut ca esti beata,dar m-am apropiat de tine si nu miroseai a alcool asa ca mi-am dat seama ca ai adormit acolo.Prima oara am vrut sa te trezesc dar am vazut ca ai o geanta cu tine,asa ca am scos buletinul si cheile casei tale .Si dupa ce am chemat un taxi am ajuns aici .

 Lena:Asa se explica faptul ca m-am trezit in camera mea.Multumesc ca m-ai adus acasa.

 Eric:Nu ai pentru ce.Speram sa ramanem prieteni.

 Lena:Da desigur.

 Eric:Acum cred ca ar cam trebui sa plec.

Insa nu a apucat sa plece fiindca gura mea a luat-o pe dinainte:

 Lena:Nu vrei sa luam micul dejun impreuna?spun eu ,insa dupa ce imi dau seama ce tocmai am spus incerc sa dreg lucrurile.Daca tot esti aici...

Aceste se uita la mine si cu cel mai sincer si frumos zambet din lume imi spune:

 Eric:Desigur.Nu pot sa refuz o domnisoara.

Si spunand acestea am mers in bucatarie unde am pregatit micul dejun pentru mine si nou meu prieten.

>..........................................................................................................................................................................

P.S. sper ca va placut primul capitol.Sincera sa fiu nici eu nu prea stiu cum o sa decurga lucrurile in viitor,sper doar sa nu o dau in bara .Oricum va rog sa comentati la orice capitol ca sa-mi dau seama daca  gresesc in legatura cu vreun lucru,iar daca va place Vot plz:X