Capitolul 1

62 2 5
                                    

Eu sunt Katerina Petrova și  sunt o supraviețuitoare.
Locuiam cu familia mea într-un mic sat din Bulgaria.Eram o familie normală până când tatăl meu a murit,iar mama a trebuit să se căsătorească cu un bărbat din sat.Acel bărbat era foarte diferit față de tatăl meu.Acel bărbat era crud și nemilos,iar mama mea mereu a fost de acord cu mine însă îi era foarte frică de el.
Într-o seară cu lună plină mi-am dorit un singur lucru ...Să fiu puternică și să pot trece peste toate acestea, însă eu nu știam că seara aceea este una foarte specială ...
Diminețile următoare mă simțeam din ce în ce mai ciudat și lumina soarelui mă deranja tot mai tare pe zi ce trecea...Într-o zi stăteam lângă  mormântul tatălui meu și plângeam,la un moment dat a venit tatăl meu vitreg care a început să mă certe și să îmi reproșeze că nu fac absolut nimic toată ziua.Atunci m-am enervat și fără să vreau mi-am înfipt dinții în gâtul său până când l-am lăsat zăcând mort pe pământ.Stiam că nu e bine ce am făcut,dar a fost atât de bun încât aș mai face asta,insă îmi este frică să nu îmi rănesc familia.De aceea peste câteva zile am hotărât să plec în Anglia.Acolo voi sta la familia Mikelson,o familie de vampiri la fel ca și mine.
   Ajunsă acolo am cunoscut un nobil pe nume Klaus.
K:-Bine ai venit,Katerina!
Eu:-Bine v-am găsit!
K:-Sunteți foarte frumoasă în seara aceasta!
Eu:-Vai,dar multumesc,și dumneavoastră de asemenea!
K:-Te rog,spune-mi Klaus!
Eu:-Bine,Klaus!
K:-Îmi permiți să te conduc în camera?
Eu:-Desigur!
Klaus m-a condus în camera mea.Aveam o camera foarte,foarte mare,era mai mare decât toată casa mea.Aveam un șifonier imens,plin cu rochii care de care mai frumoasă,o fereastră imensă cu priveliște la frumoasa grădină de trandafiri si un pat mai mare de cât al meu și al fraților mei la un loc.Pot spune că de acum am o viață de regină.
Au trecut deja câteva zile,iar eu am început să mă obișnuiesc cu ideea că pentru a supraviețui trebuie să omor oameni nevinovați.Si Klaus...Klaus era așa perfect,se purta așa frumos cu mine,mă simțeam ca o prințesă când eram cu el...Însă nu el este adevarata mea dragoste.De el  mă folosesc doar ca să am avere și putere.
Într-o zi eram cu Klaus în grădină:
Eu:-Tu nu mai ai rude apropiate?
K:-Mai am un singur frate care este în viață.El este familia mea.
Eu:-Și el unde este acum?
K:- El este plecat cu treabă prin tara.
Eu:-Cand vine mi-l prezinți și mie?
K:-Desigur,dar de ce îți dorești așa de mult să îmi cunoști fratele?
Eu:- Vreau să îți cunosc familia,iar el este familia ta.
K:-Of....Katerina...Mă în nebunești!
I-am zâmbit ,iar apoi am plecat în camera mea.
Au trecut câteva zile și fratele lui Klaus încă nu ajunsese.
K:-Katerina! În seara aceasta la ora 8 să te îmbraci frumos,căci va fi un mic bal.
Eu:-Bine,regele meu,dar nu am nimic frumos în garderobă.
K:-Îți voi aduce eu o rochie imediat.
După ce Klaus mi-a adus rochia m-am aranjat ,iar apoi am coborât jos în sala balului.Incerc să dau de Klau însă în zadar...Oare unde a dispărut Klaus?
  

Sper să vă placă!
Aștept păreri.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 22, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

SupraviețuitoareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum