Adoptata de One Direction

3

- Perspectiva lui. Niall -

- Trezirea aripioare! Este timpul pentru micul dejun.
- Ok ok.
Coboram amandoi... Bine eu cobor ea se taraste . o vad destul de abatuta...
- Perspectiva Oliviei. -

Ma asez in fata  bolului gigantic de cereale. Toti se uitau la mine cu zambetele lor tampe...
Ma jucam cu cerealele pana cand vad o mana fluturand in fata mea.
- Ce ai Harry?
- De musetel sau menta?
- Ce sa zic. Ce te-a apucat?
- Ai auzit ce am apus?
- Da... (Ba nu)
- Deci esti de acord?
- Am ezitat un pic dar pana la urma am spus Da...
- Yay! Baieti ea eate Olivia, logodnica mea!
Scuipa cerealele din gura peste Harry. Se vedeau pe fetele baietilor ca se abtineau sa nu rada din toate puterile.
- Nu sunt sotia ta!
- Stiu. Suntem logoditi... Dar in curand iubit-o... Incurand...
Imi intinde un inel dintr- un plastic cu care a fost prinsa ambalajul de la paine...
- Nu. Eu nu sunt logodnica ta sau sotia sau iubita a ta!
- Ba da! Tocmai ai acceptat. Se uita la mine cu o fata de catel plouat..
- Ba nu!
- Ba da!
- Bine sunt sotia ta!
- Yay!
- Nu m-ai lasat sa termin. Pentru Ca sunt sotia ta pot sa divortez. Deci bay baby.
- Poftim?
- Vreau divort!
- Daca asta e ceea ce vrei...
Baietii au inceput sa rada in hohote iar eu nu puteam decat sa ma uit la Harry care se abtinea din tot sufletul sa nu rada si el.
- - Olivia... Ca tot e vacanta de vara... Vrei sa mergem undeva? ( Lou)
- Da... As vrea.
- Unde?
- La orfelinat...
- Nu iar cu asta... Olivia...
- Vreau doar sa vad pe cineva... Atat.
- Bine... Du-te si imbraca- te.

- Perspectiva lui Louis-

Olivia intra repede in orfelonat sa isi caute prietena.
- Louis tu esti?
- Da, buna ziua Doamna Dolferc...
- Ce cautati aici? Ati adus- o si voi inapoi?
- Nu... Olivia a. Venit la o prietena...
- Caty, a murit. mai bine ati pleca pana nu afla. A fost singura persoana care a oprit-o sa isi faca rau.

Olivia era in capul scarilor cu ochi inlacrimati.
- Olivia...
- Caty! Cum? Cum a murit?
- Au adoptat-o niste oameni... Si ai omorat-o in bataie aseara.
- De ce faci asta la toata lumea? De ce ii obligi pe toti sa stea cu niste animale? Sin cauza ta era sa mor de 2 ori! Tu esti cea care ar fi trebuit sa moara in bataie, nu Caty! Monstrule!

A izbucnit in plans. Eu si baietii am dus-o la masina. Saracuta. Mu mai intelegeam nimic... Care e trecutul Oliviei?
A adormit asa ca Niall a dus-o la ea in camera si a revenit.
- Ce ne facem?
- În Sfârșit incepea sa vorbeasca si acum asta...
- Nu inteleg... Despre ce vorbea Olivia? ( Harry)
- Tare as vrea sa stiu dar nu e momentul bun... Niall ai grija de ea. Toti trebuie sa avem grija de ea. Femeia aia ca doamna nu pot sa ii spun, a zis ca isi facea rau.
- Bai eu zic sa mergem la ea! Daca s-a trezit?
- Ai dreptate...
Ajung la usa si incerc sa intru dar era incuiata!
- Olivia deschide! Olivia esti bine? Raspunde!
- Lasati- ma dracu in pace!
- Olivia! Te rog deschide...nu vreau sa te pierd. Nici unul din noi nu vrea asta... Te rog deschide!
Usa se deschide si pe ea iese Olivia...
- Va iubesc. Pe toti!
- olivia nu ai idee cat de fericiti suntem ca esti bine...
- I- am promis ca nu o sa mai fac asta... Caty era familia mea...
- acum noi suntem familia ta. Uite.. Eu sunt tata( Lou)
- Eu sunt mama (Harry)

- iar noi doi suntem fratii tai( Niall si Liam)
- As vrea sa zic ceva dar cred ca as strica momentul...
- Zi!
- Mereu am vrut o familie dar nu imi imaginam ca o sa fie una de gay.

- Perspectiva oliviei -

Toti se uitau la mine si au inceput sa rada.
- Stiti... Cred ca imi ajunge sa fiti doar fratii mei...
- de acord...
- Acum ca am lamurit ce fel de familie suntem eu zic sa vorbim despre noi ca sa ne cunoastem mai bine...

Dupa o ora

- Bun Olivia... Ai aflat toate secretele noastre, si tot despre noi... Acum e randul tau. ( Harry)

- pai ma chama Olivia Tomlinson... Ana.... Olivia Anastasia Tomlinson...
- Te mai chema anastasia? (Liam)
- Da asa o chema... Ma intrerupe Louis..
- De ce nu ne-Ai spus...
- Parintii mei imi spuneau asa... Dupa ce am ajuns la orfelinat nu  am mai vrut ca nimeni sa imi mai apuna asa...
- Intelegem... Poti continua daca vrei...
- Am 15 ani. Am fost data la orfelinat de mama mea.
- Cand este ziua ta? ( Liam)
- A fost Ieri... In ziua cand m-ati adoptat.
- De ce nu ne-ai spus?! ( Toti)
- Pentru ca niciodata nu mi-am sarbatorit-o si nici nu vreau sa o fac...
- Dar de ce? ( lou)
-  Tatal meu a murit cand venea spre spital. Aflase ca mama urma sa ma nasca. Cand era in fata spitalului, cineva nu i-a acordat prioritate  si a murit intr-un accidend foarte grav.
- Olivia.... Ne pare rau nu am stiut...( Harry )
- Poti sa ne povestesti tot trecutul? Vrem sa te ajutam ( Lou )
- O sa incerc...
- Multumim de incredere...
- Dupa accident, mama mea a incercat sa ii tina locul tatalui meu. I-a fost greu. Se asigura ca aveam mereu tot ce imi trebuia.o iubeam atat de mult... Cand aveam 5 ani m-a dus la orfelinat. Tot ce imi aduc aminte a fost ca mi-a spus...,, E mai bine asa... Te iubesc mult!"
Am crezit ca m-a abandonat, dar defapt era pe cale de moarte. Nu voia sa o vad cum se chinuie. Si a facut ce era mai bine pentru Mine.
- Ne pare rau...
- Cand aveam 7 ani...

Hei minionilor... Gata si capitolul asta... Cred ca o sa mai revin cu unul azi.. Ma simt foarte inspirata. Nu uiatai sa votati daca v-a placut si sa comentati. Bay minionilor!