Adoptata de One Direction

18

Eu simt ca nu imi am locul. Vreau sa ma lase. Vreau sa plece si sa ma uite. Nu vreau sa imi mai vorbeasca asa. Vreau sa pot sa decid mai usor. Parintii mei mi-au spus ca nu e prea tarziu sa ma intorc. Dar nu vreau sa ii pierd iar.

-Perspectiva lui Liam-
Au trecut 3 luni de când nu i-am mai auzit rasul de când nu i-am mai privit ochii aceia decand nu am mai strans-o in brate. Am anulat toate concertele, eu si baietij suntem devastati. Mancam cat sa nu murim si ne pierdem vremea pe nu stiu unde.

Imi e greu fara ea. Imi pare atat de rau. Nu pot sa accept ca e posibil sa o pierd. Doctorii nu i-au mai dat sanse deloc. A trebuit sa inchiriem un salon ca sa nu o deconecreze de la aparate. Nu inteleg de ce nu vrea sa se intoarca. Am nevoie de ea.
Louis nu mai vorbeste. E palid ca mine si ceilati. Nu ne mai recunoastem. Petrecem noptile uitandu-ne la pereti iar ziua stam la spital. Am renuntat sa mai sper. E prea tarziu.

Ies pe usa si ma indrept iar spre spital. Aceeasi rutina monotona.

Ajung dupa un drum de juma de ora si intru la ea in salon. Fara sa im dau seama o lacrima se prelinge pe obrazul meu si cade pe buza ei inferioara. Buza care o data era rozalie si catifelata iar acum... Eate usor mov si crapata. Imi presar usor buzele mele peste ale ei si ma indepartez lasand spatiu si baietilor. Nu ne cunoastem de asa mult timp.. Dar toti ne-am atasat de ea.

Am inceput sa ii cantam Oliviei
One Thing, si Perfect. Adora piesele astea.

Baietii din 5SOS au mai trecut pe la ea cand au avut timp. Ne-au ajutat foarte mult. Toate concertele pe care noi trebuia sa le tinem le-au tinut ei pentru a nu ne dezamagii in totalitate fanii.

- esti bine? Spune Harry si se aseaza langa mine.
- Imi e asa dor de ea. De ce nu vrea sa se intoarca. Am nevoie de ea.
- Tuturor ne e dor de ea... Dar trebuie sa speram in continuare.
O lacrima se prelinge iar pe obrazul meu si cade usor pe jos.
- Mi-am pierdut speranta.
- Hei! Sa nu mai spui asta niciodata! Spune Zayn usor nervos. Olivia o sa se faca bine. Stiu asta si tu ar trebuii sa sti asta!
Tac... Ma apropii iar de ea si ii spun la ureche un te iubesc. Apoi mai multe lacrimi imi apar pe fata si se scurg usor atingandui fata ingerului meu. I le sterg usor cu degetul apoi ma plec si o sarut. Baietii deja au inceput si ei sa planga. Ma asez cu capul pe pieptul ei si incep sa dau si eu frau lacrimilor.

O mana ma tinge pe par si ma trage usor. Ma ridic si ma uit la persoana care m-a tras. Ingerasul meu statea acolo si ma privea in timp ce lacrimile ii se scurgeau pe fata.
- Baieti! Chemati doctorul!

Baietij isi riduca imediat capul din maini si se uita la mine confuzi apoi isi muta privirea spre Olivia care si ea ii privea.
Harry iese imediat pe usa iar baietii se apropie imediat de ea.
O imbratiseaza fiecare si apoi urmez eu. O iau in brate si o sarut scurt dar ea adanceste sarutul devenind unul pasiona.
- Te iubesc spun si imi lipesc fruntea de a ei si ne privim in ochi.
-Mi-a fost dor de tine!
- Si mie.

Pe usa intra doctorul care se duce val vartez spre Olivia si o analizeaza. Un zambet ii apare pe fata si si se intoarce spre noi.
- E un miracol!
- Cand mergem acasa?
- Dupa analize rezulta ca esti sanatoasa tun. Deci banuiec ca maine. Vreau sa te tin putin sub supraveghere.
- Multumim. Spun si doctorul se indeparteaza.
- Olivia se uita la noi si se incrunta.

Nu mi-a placut ca nu ati dormit sau mancat. Si ma astept sa recuperati concertele!
- De unde ai... Spune Niall uimit ca noi ceilalti de altfel.
- Am vazut tot ce ati facut pana acum. Multumesc. Si sa le multumiti si celor din 5Sos.
- Daca ne-ai vazut de ce nu te-ai intors?

Lasa capul usor si spune...
-Nu am vrut...

Sper ca v-a placut acest capitol. Va pup. Bay minionilor!