INSANE: K vol 2

Capitolul 2

       Timpul de cele mai multe ori își spune cuvântul și ne arătă anumite fețe ale oamenilor, ale lucrurilor, pe care nu le văzusem la momentul potrivit, dar odată cu trecerea timpului le realizăm. Kenzie, părea că vede acum o altă față a lui Kai, acea față căreia nu-i pasă de ea. Acum vede întunericul din spatele ochilor blânzi ce îi afișase înainte. Știa oarecum cât de rău ar putea fi Kai, dar nu știa că e posibil să-și arate acea parte ascunsă a lui chiar în fața ei, mai ales după atâta timp în care nu s-au văzut. Se priveau unul pe altul de câteva minute bune, fără ca niciunul să nu spună nimic. Kai părea îngândurat, nicidecum afectat de prezența ei aici. Poate că pur și simplu nu îi mai păsa de ea. În fond, după atâta timp, nici nu se aștepta ca el să mai aibă vreun sentiment pentru ea. Doar se spune că ochii care nu se văd, se uită. Și în timp ce Kai pare atât de detașat de situație, Kenzie este ca o bombă plină de emoții, sentimente și întrebări, gata să răbufnească în orice moment. Ar avea atâtea să-i spună și totuși nu o face, orgoliul o împinge să facă pe indiferenta. În plus, trebuie să găsească o cale să scape de aici, pentru că cel mai probabil Kai îi știe motivul prezenței prin această zonă și nu va ține cont de niciun fel de sentiment către ea, dacă viața lui și a afacerii sale este în pericol.

- Pari bine! Adaugă Kenzie după eterna liniște așternută între ei și Kai o privește pe sub sprâncene și pe sub firele de păr ce îi atârnă pe frunte. Nu pare surprins că a vorbit, ci continuă să o privească așteptând ca aceasta să-și continue ideea, lucru pe care îl și făcu.

- Se pare că-mi făcusem griji, pentru tine în tot acest timp, în zadar. 

       Încerca să atingă o coardă sensibilă, care parcă nu exista deloc, deși aceste cuvinte nu erau nici pe departe minciuni. Chipul lui nu trăda nimic, iar lui Kenzie i se puse un nod în gât, dar decise să continue.

- Mă bucur să știu că totuși nu ai murit și că ești mai mult decât perfect. Se pare că faptul că te-ai despărțit de mine ți-a prins numai bine.

       Se pare că ceva se întâmplă căci Kai se încruntă brusc, iar în interiorul ei, ea știu că tocmai atinse ceva în el, iar asta o bucură.

- Adevărată vorba aia, că doar cel iubește prea mult ajunge să sufere și să..

     Dar nu mai apucă să termine propoziția, căci Kai se repezi către ea. Își propti mâinile de scaun și stătea deasupra ea privind-o cu furie, cuvintele ei îl enervară mai mult decât ar fi crezut. Distanța dintre ei era atât de mică acum, încât îi făcu inima lui Kenzie tresări și începu să bată precum o nebună. Ce urma să-i spună nu mai află, căci din tavan căzu trupul lui Billy, îndreptând cu încredere arma către Kai. Acesta se îndepărtă de Kenzie ridicându-și mâinile în aer, dar având lipit de chip un zâmbet ce exprima „eu știu ceva, ce voi nu știți". Jackson, coborâ și el mai stângaci. O eliberează pe Kenzie și o trage după el.

- Urcă! Îi spune acesta.

    Ezită pentru o secundă, privindu-l pe Kai cum îl săgeta pe Billy doar cu o simplă privire, însă atunci realiză. El îi lăsa să plece. Ar fi putut să îi oprească, dar nu o făcu, pur și simplu le dădea cale liberă, ca un fel de avans și apoi o să-i vâneze precum niște rațe. Kai al ei, cu siguranță se schimbase. De fapt, nici nu mai era al ei, nu mai era de mult timp al ei și nici nu e prea sigură dacă fusese vreodată. Îl trage și pe Bill după ea și pleacă de acolo. Se târăsc prin aerisire, până când ajung afară la mașina care-i aștepta.

- Ceva nu e în regulă. Ne-a lăsat să plecăm mult prea ușor. 

       Bill căzu și el pe gânduri în timp ce conducea mașina pe niște străduțe șerpuite. Kenzie avea dreptate, o prinsese mult prea repede, fiind deja conștient de planul lor sau poate doar de faptul că cineva îl urmărește, iar acum o lăsase să plece ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Sau poate avea să se întâmple ceva. Și atunci, ca un beculeț de crăciun care s-a aprins brusc, îi veni și ideea.