INSANE: K vol 2

Capitolul 4

            Nu voia să fugă, nu voia parcă să se îndepărteze iarăși de Kai. Ar fi vrut să se ducă la el și să îl întrebe dacă se simte bine, dacă e rănit. Poate era doar un vechi obicei, dar era destul de evident faptul că acum el nu mai avea nevoie de grija ei. Îi mai aruncă o ultimă privire. Exact în acel moment își ridică și el capul și o privi parcă direct în suflet. Putu zări o urmă de ușurare pe chipul lui sau poate doar i se păru. Dar în acest moment prefera să se mintă, pentru că încă mai ținea la el, încă își mai dorea să-i simtă brațele în jurul ei, buzele lipite de ale ei. Ar fi vrut ca el să fie cel care o trage de acolo acum, cel care o duce departe de orice pericol avea să mai urmeze. Trecutul este trecut! Prezentul este cu totul diferit, iar el nu va alerga către ea și nici nu va fi interesat să vadă dacă este bine sau nu. Kai e cu siguranță schimbat, nu mai este același. Dar ea? Ea s-a schimbat măcar puțin? Este mai puternică acum, mai neînfricată, mai vitează, dar în același timp și foarte vulnerabilă, gata să se spargă în orice moment. 

               Când aerul rece de afară o lovise, realitatea pusese stăpânire pe ea. Ea și prietenii ei erau în pericol. Oricine ar fi acel om, era destul de clar că acum îi voia morți. Dar dacă ăsta fusese planul lui de la început? Poate și dacă nu acceptau această misiune, tot în situația asta ar fi ajuns. Apoi, mai era și Kai care părea de asemenea să le vrea răul. Îi pusese în pericol, trebuia să îl fi ascultat pe Billy. Dar este atât de încăpățânată. Unele lucruri chiar nu se schimbă niciodată. 

                Billy se opri brusc și Kenzie se lovi cu nasul de spatele lui ce se încordă imediat. Mașina lor era înconjurată de niște indivizi ce nu păreau a fi prietenii pe care îi aduseseră cu ei. Erau îmbrăcați în costume negre și își țineau armele țintă pe ei. De undeva din stânga lor, a apărut și Kai, iar Billy s-a încordat și mai tare. Kenzie simți o oarecare ușurare când îl văzu teafăr. Privirea lui era fixată pe Billy, apoi și-o coborâ pe mâna lui ce era încleștată de a lui Kenzie. Maxilarul i se încordă puțin, însă nu lăsă să se observe asta.

— Ce vrei? Mârâi Billy. 

— Voi veți fi momeala mea. A rostit într-un final Kai, cu un rânjet lipit pe chip.

— Dacă tu crezi că te vom ajuta, te înșeli. Mârâi Billy.

— Nu v-am cerut ajutorul. Veți face cum vă spun eu, de bună voie sau siliți, alegerea vă aparține. Voi încerca să vă motivez cum știu eu mai bine.

        Părea atât de sigur pe ce spune, încât Kenzie fu surprinsă. Când dădu să facă un pas spre el, Billy se puse în fața ei. Maxilarul lui Kai se încordă și mai tare când asistase la această scenă. Venele de la tâmple aproape că îi zvâcneau.

— Luați-i! Separat! Le făcu Kai semn oamenilor lui, care au și executat ordinul.

       Billy încercase să scape și aruncă câțiva pumni în stânga și în dreapta, dar fiind depășit numeric, l-au imobilizat imediat. Oare unde îi erau prietenii? Nu se vedeau pe nicăieri. Spre deosebire de Billy, Kenzie era ca o felină, se mișcă în stânga, se mișcă în dreapta, para lovituri și arunca cu picioarele. Nu păreau să depună prea mult efort ca să o imobilizeze, de parcă nu își doreau să o rănească. Așa că făcu ce ar fi făcut poate oricine în situația ei. Își scoase arma de la spate și cuțitul de la brâu. Doar veniseră înarmați aici, gata de orice. Cuțitul îl așezase strategic la gâtul persoanei ce îl imobilizase pe Jackson. El fiind mai ușor de prins, o singură persoană a fost de ajuns. Iar pistolul îl îndreptase către unul dintre indivizii ce venise către ea.

— Dă-i drumul și tu fă pași înapoi. Sfredelea totul cu privirea, era de-a dreptul furioasă în acest moment. Până la urmă, ea și Kai se cunoșteau. Împărtășiseră momente importante împreună. Care era problema lui acum? De ce se comporta atât de violent? De ce nu îi lăsa măcar să plece? Dacă era atât de puternic precum se spune, nu ar avea nevoie de ei.